eugen laurian

 Eugen Laurian Te-am văzut cerând o carte despre sex și aventură; nu vrei artă, nici cultură, dar ai vrea, în Lume, parte ! Calea-ți pare un traiect cu tot felul de ambiții; chiar de-ți cumperi, tu, poziții nu-ți pot cumpăra respect ! Tot, mereu, în contratimp speri ieșirea din impas; tare-ai vrea să-ți cumperi ceas care să îți dea și timp ! Întrebat-ai fericirea unde-ar fi ascunsă cheia?... De ți-ai cumpărat femeia, procurat-ai și iubirea? Să-ți răspundă, te închini oamenilor de știință; dacă-ți cumperi locuință cumperi, oare, și-un cămin? Când, anume, pentru tihnă, pat comod ți-ai procurat oare-atunci te-ai întrebat: „Cumpărat-am și odihnă?” Te adună și socoate când viața ți se frânge; dacă-ai cumpărat doar sânge cumpărat-ai sănătate? Tot nimicu-n Lumea mare se procură și se vinde; când pecinginea se-ntinde, toate astea-s de vânzare? Hai, atunci, și sus... și tare să strigăm, tâmpiți, cu toții,

Eugen Laurian Poate vă sună cam sinistru, dar într-o zi, domn prim-ministru voind să meargă să mai vadă un stadiu nou l-autostradă, cu mulți reporteri, hărmălaie, și-o panglică să se mai taie la ce-au făcut, cu greu, străinii, privind, spre câmp, cum fug ciulinii, văzu doi inși, sfrijiți, calici, făcând, din balegă, chirpici. Oprește chiar în plină stradă și intrigat ce poat’ să vadă, (Doi oameni frământând noroi !), se adresează celor doi: – Măi, oameni buni, n-aveți rușine...? Înapoierea cât vă ține ? Noi, azi, suntem în Europa și voi îi dați cu  hopa-tropa și bateți paie și noroi... Mi-e milă, măi, acum de voi că-n loc să fiți acționari, tot la călcat de bălegar... Dar, ia, să-mi spuneți voi, voinici, ce faceți cu-atâția chirpici?... – Îi ducem dincolo de Nistru și-i exportăm, domn prim-ministru ! Și n-o facem prin interpuși, îi exportăm, direct, la ruși ! – Mă bucur pentru-așa efort, nu-i rău că-i duceți l

 Eugen Laurian După ce făcuse Lumea, și cu bune și cu rele, Domnul a decis că Omul o să aibă toate cele... Iar în marea-i chibzuință și în dreapta-i bunătate a decis ca tot ce mișcă, vietățile, chiar toate, să trăiască fiecare, doar câte 30 de ani ! După ce-au trăit cu toții, animale, poporani, păsări, viermi și lighioane, într-o pace ca de rai, dintr-odată simte Omul că lui, singurul cu grai, i se-apropie sfârșitul... S-a gândit să își asume să n-accepte, dintr-odată, trecerea în altă lume și-a cerut audiență... și s-a dus la Dumnezeu... Cu o voce tremurândă a-nceput: –  Slăvite, eu consider că pe lume, ce-ai făcut în preistoric ar cam trebui-ndreptate multe lucruri, categoric ! Spre exemplu, Luminate, Tu, al Lumii ziditor, al Pământului și-al Vieții ne-ai rămas complet dator... Nu știu ce Ți-a dat prin minte și de ce a trebuit ca să dai, la tot norodul, tot atâta de trăit cât ne-ai dat și nouă, Doamne? Cât, le-ai dat la oameni,

(după decizia Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană) Eugen Laurian     Și care e problema că ați ieșit din U.E. voi, cei ce, țara voastră, considerați că-i mare; voi cei vestiți în lume, ca încăpățânare, cu-al vost’ sistem britanic ce-l vreți bătut în cuie?... Sunteți cei mai habotnici din toată lumea asta în a păstra modele nătânge, inutile! Și vreți ca omenirea să vă preia fosile, împărtășind sisteme zărghite, chiar ca proasta?... Din îndărătnicie, țintind imaginarul, vă credeți, încă, fruntea, elita, portdrapelul. Și vreți ca omenirea să vă preia modelul și nu voi, mai puținii, să-i preluați tiparul?... Așa că, mare haznă că a ieșit din U.E. o mare ce devine din ce în ce mai mică, o țară ce nu-i țară, că-i mare, chiar pitică, ce o vedeam deunăzi... dar astăzi, parcă, nu e! Bragadiru – 01 iulie 2016