Postări

Se afișează postări din iunie, 2017

Cine știe...

Eugen Laurian     Nu cuteza a limpezi idei cu cel care nu știe că nu știe! Va căuta și va găsi suport să te afunde-n marea-i nerozie. Iar pentru cel ce știe că nu știe să ai îngăduință, că-i cinstit! Și ocrotește-l de ocara Lumii!... E, doar acum, total nepregătit. Pe cel care nu știe că el știe trezește-l brusc din starea-i anodină. Îndreaptă-i neștiința cât de cât, și scoate-i agerimea la lumină! Doar cel ce știe cât de bine știe ți-e Omul potrivit a te-ndruma. Urmează-i sfatul, calea, judecata!... Și stai necontenit în preajma sa! Bragadiru – 25 februarie 2016 Din volumul ”Gravuri pe suflet”  publicat  la  editura  ”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Să știi...

                             (Starea națiunii) (După o idee lansată de scriitoarea Ayn Rand în anii ’50 și valabilă, astăzi, mai mult ca oricând)  Eugen Laurian De-i constata vreodată că pentru a produce îți trebuie acceptul celor ce nu produc, să știi că țara merge rapid spre balamuc și nimeni nu-i în stare o țară a conduce. De-i observa că banii se scurg spre false ținte, spre cei ce dau cu gura și nu produc nimic, să știi că omul harnic ajunge un calic iar belferul, nemernic, ajunge președinte! De-ai sesiza necinstea că nu e judecată și că onestitatea-i un sacrificiu-n sine, să știi că deocamdată salvarea nu mai vine și națiunea, însăși, e musai condamnată! Când vei vedea că legea favorizează hoții ce pupă libertatea în schimbul delațiunii, să știi că vine-n vreme sfârșitul națiunii și... poate-atunci e cazul să emigrăm cu toții! Bragadiru – 25 august 2016 Din volumul ”Gravuri pe suflet”  publicat  la  editura  ”Tempus Dacoro

Munca în zadar

(conjugarea verbului „a conduce”) Eugen Laurian Eu sunt foaia, tușul – Tu, El și Ea – condei... Noi, doar scriem, Voi, schimbați, numai El are idei ! Eu – foiță, Tu – creion, El sau Ea lucrează... Noi – naivii, Voi – netoți, El ne luminează ! Eu sunt alfa, Tu – omega și-ntre noi – un alfabet... Noi, în clasă, Voi, în bănci, numai El e-n comitet ! Eu fac spume, Tu – nimic, El sau Ea expune... Noi, doar vaiet, Voi, doar chin, numai El dispune ! Eu mă chinui, Tu te plângi, El sau Ea oftează... Noi, doar gloată, Voi, săraci, numai El contează ! Eu, în scâncet, Tu-n nevoi, El sau Ea se plânge... Noi ne-aprindem, Voi turbați, numai El ne stinge ! Eu sunt nimeni, nimeni – Tu, El și Ea n-au chef... Noi, doar vaiet, Voi, plusați, numai El e șef ! Noi, săraci cum alții nu-s, Voi, în chinuri și nevoi, El, cu prea-înalții... El e pe copertă, sus ! Eu și Tu și Noi și Voi, toți sunte