Renii moșului
de Eugen Laurian Sorbind în toiul iernii tot viscolul și vântul, cu sănii fermecate ajung la polul nord de unde-ncep să zboare... Și-ating chiar un record că numai într-o noapte colindă-ntreg pământul să viziteze oameni și daruri să împartă... (Cu ei aleargă moșul în noaptea de Crăciun!...) Prin cerul plin de aștri, plutind pe drumul bun ei au, ca stea în frunte, un G.P.S.... și-o hartă. De-aceea-ntotdeauna vor dibui adrese spre a găsi pătuțul oricărui mic copil și vor pătrunde-n case tăcuți, ușor, tiptil, să-ncânte sacre inimi de prinți și de prințese! Și-adoua zi, de trudă, ca două arătănii ce-s prin văzduh fantome – doar piele și, doar, os! – vor fi, după o noapte de zbor maiestuos, buni doar pentru odihnă, nicicum de pus la sănii... Pe primul, cel doar coarne, îl vom numi Cornel și-l vom servi tenace cu foc și cu jăratic... Pe-al doilea, cel din dreapta, la fel de nebunatic – doar piele și doar coaste – îl botezăm Costel. Și