eugen laurian

Eugen Laurian  Văzându-l, iar, incompatibil, (și zeflemea și aroganță!) de-l realeg, cu siguranță, eu sunt cel prost!... El, doar, penibil! Bragadiru – 20 iunie 2018

Eugen Laurian  În zorii dimineții, dând primul deșteptarea confraților, în glasuri, din toată România, salută primul Istrul..., salută primul Marea și Soarele salută cu toată bucuria. Când cântă ”cucurigu...!” se-aude și-n Carpați, strigând că-i dimineață, aici, la malul mării de unde pintenatul, întâiul din confrați, transmite României că-i ora deșteptării, trezind din adormire, cu glasul consonantic, și vietăți diurne și lumea nictalopă, făcând în două ore din est pân’ la Atlantic, domol, să se deștepte întreaga Europă. Ca unic orologiu fixat pe buza mării menit să ne deștepte și-n larmă să anunțe bătrânei Europe că-i ora deșteptării, să-i dai, stimată doamnă, o tolbă cu grăunțe! Sulina – 15 iulie 2015   Din volumul ”Gravuri pe suflet”  publicat  la  editura  ”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

(La spovedanie) Eugen Laurian Popă bun, bătrân, în sat... Într-o zi le-a adunat pe femei... și-a sugerat să încerce să-și propună ca de-atunci să nu mai spună, (că se-audă prin comună !), c-au păcătuit cu alții și și-au înșelat bărbații... Iar la spovedanie și la-mpărtășanie să îi spună, adecvat, doar că au alunecat... Dându-i toate datele le iartă păcatele... Popa vechi, iată-l că moare și-ntr-o zi, nu mai apare... Dacă popă nu-i și... nu-i, vine altu-n locul lui... Popa nou, venit acuma, care nu știa cutuma, tare mult s-a întristat chiar atunci când a aflat, din prima mărturisire de la-ntâia spovedire, când, mai mult de jumătate din sorele și surate au jurat și-au afirmat că tare-au alunecat; chiar și de mai multe ori, mai ales în sărbători, mai prin deal, ori mai prin vale, pe-unde s-a-ntâmplat, în cale, să le-apară necuratul... S-a-ntristat, tare, bărbatul cel cu fustă și sutană, și și-a spus: