Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2018

Și când am bani...

de Eugen Laurian Eu, când n-am bani, aș vrea să mă însor că, poate-așa, aș duce-o mult mai bine; iar când am bani, benchetuiesc și strig că, de-aș putea, să divorțez îmi vine. Eu, când n-am bani, îmi angajez nevasta în locul secretarei cea zglobie; dar când am bani, pe dulcea secretară o promovez la rangul de soție. Convins sunt, când n-am bani, că dintre toate soția mea e cea mai fascinantă; dar când am bani, să-mi protejez nevasta, mai plec, prin deplasări, și c-o amantă. București – 28 iulie 2018

Patimă cu ochii negri

 de Eugen Laurian Amarnic mă detuni când te privesc de-aproape; cu-n tremurat de pleoape mă spulberi și m-aduni... Mă ard fără-ncetare, aprinși, cei doi cărbuni și-adâncul lor – genuni – m-atrag spre afundare. Cumplit de necomuni, sălbatici și păgâni, pe ochii mei stăpâni se fac, de luni și luni... Când nasc ei uragane, pârjoluri și furtuni, mă pun pe rugăciuni și-i simt, în gât, pripoane. Când patimi și minciuni îmi nasc trăiri amare, mă duc, din disperare, spre casa de nebuni. De-atâta nepăsare aș vrea să mă răzbun și-ți mușc cei doi tăciuni din pură disperare. Dar de apar minuni, privirea lor mă-ngheață și merg pe-un fir de ață, smintit, să mă cununi. Cu-acele mure coapte de-ai vrea să mă-mpreuni ți-aș face plecăciuni și-n plină zi... și-n noapte. Bragadiru – 3 aprilie 2018