eugen laurian

 de Eugen Laurian Am fost, ce-am fost!... Aveam un rost și adăpost dar, singur, m-am expus la mari nevoi ce, mai apoi, prin mulți ciocoi m-au ras și m-au răpus. Mă-ntreb și-acum: de ce și cum m-au scos în drum și-n jalbă m-au adus, când eu aveam și râu și ram, un plai – balsam, de ceruri mai presus?... Eu n-am putut, ori, chiar, n-am vrut să țin un scut; și nici nu m-am opus la joc infam și de haram, cumplit program al celor ce-au condus. Popor român, nu vreau stăpân cumplit, păgân, așa cum mi-ai adus!... De ce n-asculți de-ai tăi cei mulți sărmani desculți că țara ți-au distrus?... De ce mai stai, ca un cobai, cu gâtu-n scai, așa cum ți-au impus, când poți să lupți, să te înfrupți din cei corupți și cei ce te-au supus?... Că n-ai noroc, cu jalba-n cioc la iarmaroc te-ai plâns și te-ai expus... Cum mai suporți să te exporți?... La ’nalte porți de ce mereu te-ai dus?...

de Eugen Laurian Oricât aș vrea, nu voi putea pricepe că nu-s cum cred, sau cum aș vrea să par... Când individu-i pus în insectar e doar așa cum lumea îl percepe. De ce pe oameni vrednici și cu har, ades, îi prețuim cât două cepe și-i facem sfinți pe lași și pe otrepe nebănuind trecutul lor murdar?... Sunt necăjit... De ce-aș putea concepe că nu-s cum cred ci altfel, mai sumar?... De ce-s cum nu-s și nici cum vreau să par ci-s doar așa cum lumea mă percepe? Atât aș vrea să știu!... Sau să pricep, măcar! Bragadiru – 22 ianuarie 2018

 de Eugen Laurian Încărunțește tâmpla cu fiecare noapte de gânduri ostenite ce nu-s ce par a fi... Iar fruntea se-ncrețește cu fiecare zi când griji cotidiene răcnesc, adânc, prin șoapte și zilele se-adună cu nopțile târzii în neștiute timpuri ce se sucesc, necoapte, din sudul îndoielnic spre certul miazănoapte spre-a mai trăi o clipă în ceea ce va fi. Și, astfel, ieri și astăzi spre mâine-naintează în veșnicia vremii cea veșnic schimbătoare... Dorește-ți să faci astăzi cât astăzi mai vremează, că-n vremuirea vremii atât de trecătoare doar duhul și dorința sunt cele ce contează!... Doar spiritul și pofta rămân nemuritoare! ... Bragadiru – 19 martie 2016 Din volumul de poezii „Gravuri pe suflet” publicat la Editura „Tempus Dacoromania Comterra”