Postări

Se afișează postări din septembrie, 2019

Dorință

Autor: Eugen Laurian Adorm neadormit și mă trezesc mereu, străin de lumea care mă-nconjoară, durerii să-i ordon să nu mai doară și versului să se transforme-n curcubeu. Clipitei să-și arate veșnicia schimbându-și efemeru-n nemurire, eternității să îi dau de știre când mersul ei îmi cere cumetria. Să-i frâng luminii pașii către noapte și-un dram de timp apusul să câștige; să-i cer tăcerii mele să mai strige și strigătului să-i răspund cu șoapte. Speranței să-și arate disperarea și deznădejdii să-și închidă gura; nemărginirii să-i cunosc măsura și țărmului să-și cumințească marea. Doar timpului i-aș dezmierda aripa spre-a-mi arăta, în treacăt, simpatia; pendulei să-mi indice veșnicia și veșniciei să-mi marcheze clipa. Bragadiru – 12 martie 2018 Din volumul de poezii „Furia disperării” publicat la editura Amanda Edit /2019

Deziderat

 Autor Eugen Laurian Nu pot să-ndrept eu lumea, nici taine să dezleg... Și nici să schimb natura... Pot, doar, să-o înțeleg... N-am să detest lichele, netrebnici ori otrepe... Și nu le-admir prezența, vreau, doar, să-i pot percepe... Când știu că lumea asta-i făcută – nu de zei – nici nu le plâng absența, nici nu m-amuz de ei. Nimic din ce-i în viață nu voi disprețui am grijă, doar, întruna, a nu păcătui. Nu vreau să știu de toate, nici lauri să culeg!... Vreau, doar, îngăduință, și, doar, să vă-nțeleg!... Bragadiru – 30 ianuarie 2017 Din volumul de poezii „Furia disperării” publicat la Editura Amanda Edit / 2019