Postări

Se afișează postări din decembrie, 2019

Am învățat a-mbătrâni

 Autor: Eugen Laurian Printre atâtea zbârcituri un rid m-a vizitat aseară; venea – pentru a câta oară? – să-mi creioneze partituri în simfonia necesară bătrânelor căutături. Cu bucurie l-am primit... Îl căutam de ceva vreme să-mi lămurească vagi dileme, batându-mi tâmpla, ascuțit... E prea târziu, ori prea devreme să-mi spună c-am îmbătrânit? Am învățat demult a ști că-n viața noastră relativă, atrăgătoare și parșivă, nu-i cale-ntoars-a reveni... La moarte nu-i alternativă decât să-nveți a-mbătrâni. De-aceea-ngân, de-atâtea ori, al bătrâneților solfegiu cu-ntregul lor imens cortegiu de pași mărunți, sovăitori... Ce sfânt și mare privilegiu să-mbătrânești ca să nu mori!... Bragadiru – 20 februarie 2019 Din viitorul volum de versuri

Evoluție

Autor: Eugen Laurian Când eram sub Suleiman în Imperiul Otoman birurile-au însemnat viață dulce: doar rahat! (evident, turcesc!) Când am fost sub nemți, cândva, numai ”Ho!”... și ”Ho!”... și ”Cea!” cu avântul cunoscut (a) ”lucrului bine-făcut”! Mai târziu, fiind sub ruși, toată lumea – sluj și sluj... Astăzi?... Astăzi ne-am emancipat: nu doar sluj, ci și rahat!... (occidental?) Bragadiru – 2 noiembrie 2017 Din volumul de versuri „Furia disperării”,  publicat la editura Amanda Edit /2019