Am învățat a-mbătrâni
Autor: Eugen Laurian Printre atâtea zbârcituri un rid m-a vizitat aseară; venea – pentru a câta oară? – să-mi creioneze partituri în simfonia necesară bătrânelor căutături. Cu bucurie l-am primit... Îl căutam de ceva vreme să-mi lămurească vagi dileme, batându-mi tâmpla, ascuțit... E prea târziu, ori prea devreme să-mi spună c-am îmbătrânit? Am învățat demult a ști că-n viața noastră relativă, atrăgătoare și parșivă, nu-i cale-ntoars-a reveni... La moarte nu-i alternativă decât să-nveți a-mbătrâni. De-aceea-ngân, de-atâtea ori, al bătrâneților solfegiu cu-ntregul lor imens cortegiu de pași mărunți, sovăitori... Ce sfânt și mare privilegiu să-mbătrânești ca să nu mori!... Bragadiru – 20 februarie 2019 Din viitorul volum de versuri