Alpinism


Eugen Laurian

Cât, încă, stai la poale și, încă, n-ai cum ști
cât e de greu urcușul și ce efort impune,
ești numai temerarul ce nu-i în tensiune
și nu pricepi urcarea ce jertfă presupune...
Ești, încă, cel ce fost-ai... și nu cel ce vei fi!

De-abia în cățărare spre piscuri argintii,
când chinurile, toate, la abandon te-ndeamnă,
când inima și gândul, și mușchii te condamnă,
schimba-te-vei cu totul... Și-abia atunci înseamnă
că-ncepe transformarea spre cel ce vrei să fii!...

De n-ai oprit urcarea, continuând să sui
porni-se-vor în tine schimbările profunde,
curajul și tăria încep să te inunde;
te-ntrebi de se mai poate, iar cugetu-ți răspunde
că-ncepe-a ta izbândă și-ncepi să te impui!

Când ai ajuns pe culme și țelul ți-ai atins
te caută-n lăuntru să vezi schimbarea-n bine...
Ai biruit în lupta, în primul rând, cu tine!
Știind de azi-nainte victorii a obține
vei fi învingătorul..., și niciodată-nvins!

Vei întâlni în cale urcușuri îndelungi;
să le parcurgi pe toate ce-s ție hărăzite!...
Să nu accepți poziții venind pe netrudite,
căci, doar, urcușuri aspre și piscuri cucerite
te-or transforma, aievea, în cel ce vrei s-ajungi!



Bragadiru – 4 februarie 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura 
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inevitabilii tembeli

Privește și treci

De ce vă mor bărbații