In cautarea perfectiunii


de Eugen Laurian

Am încercat subordonarea,
nebun fiind ca toți nebunii;
atunci, să-mi spui, de ce doar unii
primesc din ochii ei chemarea?

Am zăbovit în clarobscurul
din jurul ei ca toți, ceilalții;
te rog să-mi spui, de ce doar alții
ajung să-i mângâie conturul?

Doar i-am promis, cu cerul, marea
din prima zi a rugăciunii;
atunci, să-mi spui, de ce doar unii
ajung să-i simtă răsuflarea?

Am căutat și-o conjunctură
s-o lămuresc ca toți, ceilalții;
te rog să-mi spui, de ce doar alții
ajung să-i simtă dulcea-i gură?

Pornit-am, Doamne, toți deodată
în căutarea Perfecțiunii;
atunci, să-mi spui, de ce doar unii
ajung s-o vadă despuiată?

N-am întâlnit vreo rezolvare
nici la cei mici, nici la prea-nalții;
te rog să-mi spui, de ce doar alții
îi simt mireasma-mbietoare?

În starea asta cam ciudată
te rog să-mi spui, de ce doar unii?...
De ce doar eu, din toți nebunii,
n-ajung la pieptu-i niciodată?

Hamletiana întrebare
își creionează consecința:
- De nu-ți acceptă stăruința
ajung să cred că suflet n-are!

***

Nebunilor ce vor Sublimul
și vor doar Culmea și Superbul
le spun, și lor, ce-a zis proverbul:
- E plin de noi tot țintirimul!



Bragadiru – 02 august 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura 
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inevitabilii tembeli

Privește și treci

De ce vă mor bărbații