Strigătul pământului


Eugen Laurian

Rănită pasăre de pradă!... Te răzvrătești prin zvârcoliri
menite a-mi ucide pacea, a-mi îngrozi închipuirea
cu demonii, atotputernici, ce-mi bântuie prin amintirea
trecutelor tihnite zile când te sorbeam doar din priviri
și-ți căutam, în depărtare, conturul și nemărginirea.

Stăteai cuminte astă vară sub ochii mei parcă vrăjiți
de nefireasca-ți acalmie... (Și nici o umbră de turbare!)...
Doar undele-ți îmi ofereau eterna lor îmbrățișare
pe tâmpla gândurilor mele și-a miilor de-ndrăgostiți
de plaja-mi ademenitoare, de vis, de tine și de soare.

Dar astăzi, parcă-ai fi nebună!... Cu păru-n coame despletit
alergi într-una, agasantă, din răscolirile-ți profunde
spre țărmurile-mi speriate de valurile furibunde
ce-nghit, avid, pământ și apă din pieptul meu neprihănit,
zvârlind rapid îngrijorarea din nicăieri spre orișiunde.

Bolândă mare nealbastră!... Te răzvrătești necontenit
la orice nebunească pală care-ți provoacă suferință...
Pierzându-te apoi cu firea, venind cu-atâta stăruință,
îmi scurmi mereu la temelie cu valul tău neobosit
și-mi muști cumplit, adânc și aprig din țărmul meu de neputință...

Oprește-te odată, mare!... Stopează-ți caii aberanți
ce vin galop, ca pe pustie, și-aleargă parcă-n disperare
să mă izbească ne-ncetat în șold, în coaste și-n picioare
cu violența.necurmată a blestemaților brizanți
ce-mi rup din trup și-aruncă-n mare și vis..., și suflet..., și răbdare!

Oprește-te odată, mare!...



Mamaia – 26 decembrie 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura 
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inevitabilii tembeli

Privește și treci

De ce vă mor bărbații