Viii morți... sau morți de vii?
Autor: Eugen Laurian
Viețuind
fără speranțe – niște umbre-n semn de rugă,
ne-ntrebăm:
trecut-a, oare, cea cu coasa-n spate –
sluta,
și-om fi morți fără știință că
prezentul dispărut-a
și că verbul existenței la trecut
se mai conjugă?...
Dacă
n-au alte metode, să încerce și cucuta!
Chipurile
să ne-ajute, ne-au băgat în izolare
să
vedem lumina zilei doar prin sticla din ferestre...
Ar
putea să „ne-ocrotească” și prin puneri de căpestre,
poate-așa
o să ne ducă și spre locul de-nhumare!
Anii
să ni-i mai scurteze, să-i reducă la trimestre!
Încărcați
de umilința traiului de zi-cu-zi
(val
de gânduri și necazuri pustiește-nsuflețirea!),
înfrățiți
cu deznădejdea, cu durerea și mâhnirea,
stăm
în casa izolării chipuri moarte – oameni vii...
N-am
putea să cerem, oare, a grăbi un pic pieirea?
Trăitori
muriți de-o vreme... Oameni fără bucurii,
fără
vlagă, fără doruri, fără gânduri optimiste,
fără
pofte, fără viață... Numai chipuri triste, triste,
adunate
de niciunde... Oare, pentru ce-om trăi?
Nu
mai bine ne-ar ucide prin metode exorciste?
Viețuind
fără speranțe – niște umbre-n semn de rugă,
ne-ntrebăm:
trecut-a, oare, cea cu coasa-n spate –
sluta,
și-om fi morți fără știință că
prezentul dispărut-a
și că verbul existenței la trecut
se mai conjugă?...
Dacă
n-au alte metode, să încerce și cucuta!
Bragadiru – 22 aprilie 2020
Comentarii
Trimiteți un comentariu