Postări

Cine știe...

Eugen Laurian     Nu cuteza a limpezi idei cu cel care nu știe că nu știe! Va căuta și va găsi suport să te afunde-n marea-i nerozie. Iar pentru cel ce știe că nu știe să ai îngăduință, că-i cinstit! Și ocrotește-l de ocara Lumii!... E, doar acum, total nepregătit. Pe cel care nu știe că el știe trezește-l brusc din starea-i anodină. Îndreaptă-i neștiința cât de cât, și scoate-i agerimea la lumină! Doar cel ce știe cât de bine știe ți-e Omul potrivit a te-ndruma. Urmează-i sfatul, calea, judecata!... Și stai necontenit în preajma sa! Bragadiru – 25 februarie 2016 Din volumul ”Gravuri pe suflet”  publicat  la  editura  ”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Să știi...

                             (Starea națiunii) (După o idee lansată de scriitoarea Ayn Rand în anii ’50 și valabilă, astăzi, mai mult ca oricând)  Eugen Laurian De-i constata vreodată că pentru a produce îți trebuie acceptul celor ce nu produc, să știi că țara merge rapid spre balamuc și nimeni nu-i în stare o țară a conduce. De-i observa că banii se scurg spre false ținte, spre cei ce dau cu gura și nu produc nimic, să știi că omul harnic ajunge un calic iar belferul, nemernic, ajunge președinte! De-ai sesiza necinstea că nu e judecată și că onestitatea-i un sacrificiu-n sine, să știi că deocamdată salvarea nu mai vine și națiunea, însăși, e musai condamnată! Când vei vedea că legea favorizează hoții ce pupă libertatea în schimbul delațiunii, să știi că vine-n vreme sfârșitul națiunii și... poate-atunci e cazul să emigrăm cu toții! Bragadiru – 25 augus...

Munca în zadar

(conjugarea verbului „a conduce”) Eugen Laurian Eu sunt foaia, tușul – Tu, El și Ea – condei... Noi, doar scriem, Voi, schimbați, numai El are idei ! Eu – foiță, Tu – creion, El sau Ea lucrează... Noi – naivii, Voi – netoți, El ne luminează ! Eu sunt alfa, Tu – omega și-ntre noi – un alfabet... Noi, în clasă, Voi, în bănci, numai El e-n comitet ! Eu fac spume, Tu – nimic, El sau Ea expune... Noi, doar vaiet, Voi, doar chin, numai El dispune ! Eu mă chinui, Tu te plângi, El sau Ea oftează... Noi, doar gloată, Voi, săraci, numai El contează ! Eu, în scâncet, Tu-n nevoi, El sau Ea se plânge... Noi ne-aprindem, Voi turbați, numai El ne stinge ! Eu sunt nimeni, nimeni – Tu, El și Ea n-au chef... Noi, doar vaiet, Voi, plusați, numai El e șef ! Noi, săraci cum alții nu-s, Voi, în chinuri și nevoi, El, cu prea-înalții... El e pe copertă, sus ! Eu și Tu și Noi și Voi, toți sunte...

Haimanaua politică

Eugen Laurian Democrația-i doar o vorbă pentru-a-mbăta acest popor!... La noi e pluri-partitismul un vis pribeag, rătăcitor, că vezi, mereu, aceleași fețe în Cameră și la Senat, pe la Guvern și-n ministere... indiferent cum ai votat ! Ieri, l-ai ales pe conu’ ...escu la liberali sau socialiști, iar azi, e pe la democrați, la populari, ori la schimbiști... Că seara, individu-ți spune că-i liberal european și-a doua zi, de dimineață, e popular – agrarian ! Și-oricum s-ar învârti partide în roata mare a schimbării pe el îl vezi mereu la cârmă, mereu la guvernarea țării, iar de se-ntâmplă, câteodată, vreo mică brumă de schimbare și-oricum s-ar rostui partide, mereu el pică în picioare!... El nu trădează!... El migreagă!... Politic, e un gest normal și schimbă gașca de putere în interes național!... Că fără gestul lui de-onoare, (cum e-a partidului deviză !) s-ar dilua stabilitatea și am intra, din nou, în criză, s-ar duce dracului exportul... ș...

Pantofii...

Eugen Laurian Te-am zărit, erai ca ziua... zi ploioasă și anostă; cei ce-s ieftini – nu îți plac, cei care îți plac – te costă ! Cauți, cauți și tot cauți... de parcă nu știi ce vrei, că, doar, lumea comentează după cum te porți cu ei... Cauți mult la-nfățișare, la fason... la trăsătură, cei comozi – nu te atrag, cei ce-atrag – nu-s pe măsură... Să-i alegi, tu ești în stare să cutreieri ziua toată, că de nu-i iei potriviți s-ar putea chiar să te bată. Mai contează și culoarea, pielea lor – musai mănușă, dar apoi i-abandonezi... și-i arunci pe după ușă ! Ți-ar plăcea și cei închiși, dar și cei mai decoltați; cu baretă – sunt mai siguri, cei șireți – musai legați ! Să-i probezi?... Nu-i tocmai sigur, să nu-ți vatăme blazonul ! Și puțini sunt cei meniți a-i păstra întreg sezonul... Și nu te oprești la unul!... Musai doi!... Și pe alese!... Că, ar merge unul singur doar pentru cenușărese ! Nu-i ții mult, din varii pricini sau a unei noi...

Hula marină

Eugen Laurian Înnebunită-i marea în măreția ei și nu-i pe lume nimeni, cumva, s-o îmblânzească... Și nimeni nu-i capabil ca s-o mai potolească atunci când, enervată, ea intră la idei. Burzuluită zdravăn, cu păru-i, tot, în creste, e-n stare de beție de parcă-ar fi băut tot vântul ce deunăzi amarnic a bătut și-acum, timid, încearcă să nu se manifeste. Dar marea mai nebună nici că a fost cum este... Și, n-acceptând insulta de-a se lăsa bătută de vântul nebunatic rulând cu peste-o sută ce-o șfichiuia întruna, se-apucă de proteste. Și protestează ziua... Și protestează-n noapte pân’ ce din adâncime i se trimite veste să lase-n pace vântul... Să-l uite, să-l deteste și să-l trimită-acolo... la el în miazănoapte! Abia atunci se-ndoaie și se mai ogoiește... Și își calmează nervii citind dintr-o poveste cu mările mai calde, cu soare și tempeste și uragane care-n văzduh aruncă pește. *** De vrei să chinui oameni, aceasta-i vremea-n car...

Marea, la Sulina

Eugen Laurian Vuiește marea, iarna, de parcă-ar vrea să vină, cu surle și cu goarne, să-nghită-ntreg orașul; străină la făptură, dar și la mers străină, vuiește să-nspăimânte, bătut de vremi, vâslașul... E-o luptă inegală între talaz și barcă în nemiloasa mare ce nu vrea să priceapă că n-are nici o șansă din tot ce ea încearcă în colosala luptă dintre pământ și apă. Se spune, îndeobște, în preajma disperării că marea-nghite totul... Și, totuși, ea cedează în lupta cu vrăjmașul împins sub valul mării lăsându-se învinsă de cel ce-naintează. Răsar, întâi, din ape, prin forfotă și spume, încremenind în țărmuri, durând, în ani și veacuri, doar plaje cu nisipuri din cel mai fin din lume ce-nchid între plăsele canale, bălți și lacuri... Așa se naște-o lume!... Din ape și nisipuri aduse, de departe, din Europa-ntreagă spre-a zămisli, din mare, în fel și fel de chipuri, pământuri fără nume din delta pintenoagă. Sulina – 14 iulie 2015 ...