Regrete


 Autor: Eugen Laurian


Și, iată, a venit și vremea când
mi-o spun încet, ori, poate, doar în gând:
”Ce-aș huzuri – sultan între sultani –
de-aș mai avea, și-acum, 60 de ani!”

Bragadiru – 12 decembrie 2017



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Inevitabilii tembeli

(rugă binefăcătoare)   Autor: Eugen Laurian   Atât de fermi și duri în atitudini, ei cred că tot ce mișcă-n jurul lor nu-s oameni, nici ființe, ci decor menit să-i proslăvească-n platitudini.   Ei sunt acei tâmpiți infailibili ce au în cap doar fum și gărgăuni și chiar de nu au moacă de nebuni, se fac, etern, total incompatibili.   Sunt cei ce inventează turpitudini în mintea lor făcută alandala, de-aceea, Doamne, lasă-mi îndoiala ferindu-mă mereu de certitudini!...                          ***    ***    *** Prefer să mă confrunt cu îndoieli decât cu certitudini idioate, convingeri hăbăuce inventate de prefăcuți, cretini și de tembeli!     București – 10 mai 2020
Citiți mai multe

Privește și treci

Autor: Eugen Laurian În lumea nebună în care-ți petreci amarul și viața de rob și de câine, înlătură-ți grija de ieri și de mâine, trăiește în „astăzi”, privește și treci! Când vezi nebunia în care te-neci de-atâtea ispite, necazuri, angoase, nu-ți umpli desaga cu trebi nemiloase... Nu-ți umpli desaga, privește și treci! Când mișună-n lume atâția zevzeci în stare de crimă, hoție, minciună, încrede-te-n tine, gândește, te-adună, evită micimea, privește și treci! Și dacă vreun mahăr ar vrea să te-apleci umila-ți cocoașă s-o vadă mai mare, respiră puternic, răspunde-i că n-are putere asupra-ți, privește și treci! Când inima-ntr-una te-ndeamnă să pleci și gânduri senine te-mping la schimbare, nu-i cale întoarsă, dă-i minții crezare, privește ’nainte, privește și treci! În nopți nemiloase și-n zilele seci când gândul te-abate din calea sortită, găsește-ți parcursul prescris de ursită și mergi înainte, privește și treci! Din ...
Citiți mai multe

De ce vă mor bărbații

Din ciclul „Una pe zi”     Ieri am primit un mesaj pe telefon. Era de la primul meu comandant de pe vremea când eram student în anul întâi la Academia Navală, din Constanța (atunci instituția se chema altfel, dar n-are importanță!). Pe vremea aceea, expeditorul actualului mesaj era în ultimul an de studii (anul patru) și noi, toți bibanii (bobocii, s-ar spune acum), ne uitam la el ca la un semizeu.     Da, el era „tata și mama noastră”!... Depindeam de el și la programul de înviorare (la ora șase, dimineața, la bustul gol, afară, pe o temperatură de 6-8 grade Celsius sau chiar mai puțin) și dacă vroiam să stăm la studiu mai mult decât cele patru ceasuri obligatorii (deci, după ora zece, seara) și, mai ales, dacă îndrăzneam să solicităm o învoire de șase ore (duminica după amiază), odată la vreo trei-patru săptămâni, pentru a vedea orașul Constanța. Nu credeam că vom ajunge și noi la stadiul de a mai avea câteva luni până a deveni ofițeri ai Marinei Române. ...
Citiți mai multe