(rugă binefăcătoare) Autor: Eugen Laurian Atât de fermi și duri în atitudini, ei cred că tot ce mișcă-n jurul lor nu-s oameni, nici ființe, ci decor menit să-i proslăvească-n platitudini. Ei sunt acei tâmpiți infailibili ce au în cap doar fum și gărgăuni și chiar de nu au moacă de nebuni, se fac, etern, total incompatibili. Sunt cei ce inventează turpitudini în mintea lor făcută alandala, de-aceea, Doamne, lasă-mi îndoiala ferindu-mă mereu de certitudini!... *** *** *** Prefer să mă confrunt cu îndoieli decât cu certitudini idioate, convingeri hăbăuce inventate de prefăcuți, cretini și de tembeli! București – 10 mai 2020
Autor: Eugen Laurian Ne pleacă hoții?... Nu-i nimic! Veni-vor alții „de sorginte” să se înfrupte la plăcinte, ca cei plecați pe-un firfiric. De pleacă japițele - crema, să radă tot prin occident, dezastru e doar aparent... De s-or întoarce... e problema! Când zboară câte-o hăbăucă să facă bani, vânzându-și trupul, iar nu-i nimic că, sigur, stupul mai poate încă să producă. Mâhnirea mare e atunci când pleacă vârfurile-afară, când în sărmana noastră țară rămân doar javre, prin spelunci. Când pleacă doctori, ingineri, vânjoase mâini calificate, sunt sigur, din stupiditate, al nostru drum e... nicăieri! Când vârfurile pleacă-afară să facă treburi de... haram, presimt că aparțin de-un neam ce-i gata-gata să dispară! București – 20 octombrie 2019
Motto: Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în faţă. Nichita Stănescu Autor: Eugen Laurian Cum n-am mai fost de-atunci, așa cum cred, capabil a mima nedumerirea și n-am avut tăria s-o reped, cu mutra sfidătoare de aed, i-am acceptat, neprihănit, nelegiuirea. Nu pot a ști de unde-a apărut leoaica agresivă și hapsână ce a pătruns, parșiva, naivă-n așternut; deși-o doream cândva, acum n-aș mai fi vrut să mă testeze, iar, și-apoi... să și rămână. S-a cuibărit ușor la pieptul meu anticipând că voi îngădui prezența necunoscutei agresive – de liceu, în identificarea unui nou trofeu, la braț cu desfătarea și cu insolența. A tras cu grijă plapuma pe noi șoptindu-mi lucruri nemaiauzite... Doinind din frunza veștedă de caprifoi a răscolit pasiuni în creieru-mi vâlvoi, trezind deprinderi vechi, aproape adormite. M-a săgetat cu-n aer de succes necunoscuta mult prea tânără, iubirea... Și a mușcat leoaica în exces cu lăcomia-i c...
Fiecare varsta are farmecul ei, culoarea... Doar trebuie sa le descoperim.
RăspundețiȘtergere