eugen laurian

Unui amic priceput Gândeam cumva, deunăzi, că fac o neghiobie fierbând cazanul mare cu prunele dospite... Că fac o ”nefăcută” de fapte prohibite... Dar câți din noi știu, oare, că țuica-i poezie?... M-am liniștit chiar astăzi când am aflat o veste precum că țuica este miracolul latent ce, conținând statine, e-un bun medicament... Și câți din noi aflară că țuica e-o poveste?... Adevărat miracol în bolile de pântec, minuni înfăptuiește în inimă și-n minte... Te face mai puternic, mai breaz ca înainte! Și câți din noi știu, oare, că țuica e-un descântec?... Așa că-s tare mândru că alții n-au habar că-s farmacist când țuica o fabric la cazan... Și de-o prescriu, sunt doctor diagnostician și-s pacient când, zilnic, mai beau câte-un pahar! Eugen Laurian Brâncoveanu, Dâmbovița – 12 septembrie 2016

Eugen Laurian   Poem inspirat de „zăpăceala” care a cuprins Lumea după declanșarea războiului denumit convențional „Furtună în Deșert”, din ianuarie 1991, prin care s-a dorit înlăturarea liderului irakian Saddam Hussein. Motivația oficială pe care americanii și englezii au clamat-o întregii lumi: capturarea armelor chimice și biologice deținute de Saddam, pentru a elimina riscul utilizării lor. Unde-s armele...? Că intoxicația se vede de la o poștă...! Și tot privind la dogul „ham” ce s-a gândit bătrânul Sam ? „L-am învățat ca să vorbească engleză, rusă, chinezească , și multe, multe alte limbi... Și-acum, când ieși cu el să-l plimbi n-ai chip de tihnă... și, bizar, îți face capul calendar ! Mi-e dor să-i aud lătrătura că nu-i mai tace, odată, gura.” Așa gândind, încet, încet, a și postat pe internet anunțul, scurt, puțin prudent, că vinde câine-inteligent. În presa lumii, bună – rea, anunțul, scurt, suna așa: „Vând câine bun, inteligent,