eugen laurian

Eugen Laurian Democrația-i doar o vorbă pentru-a-mbăta acest popor!... La noi e pluri-partitismul un vis pribeag, rătăcitor, că vezi, mereu, aceleași fețe în Cameră și la Senat, pe la Guvern și-n ministere... indiferent cum ai votat ! Ieri, l-ai ales pe conu’ ...escu la liberali sau socialiști, iar azi, e pe la democrați, la populari, ori la schimbiști... Că seara, individu-ți spune că-i liberal european și-a doua zi, de dimineață, e popular – agrarian ! Și-oricum s-ar învârti partide în roata mare a schimbării pe el îl vezi mereu la cârmă, mereu la guvernarea țării, iar de se-ntâmplă, câteodată, vreo mică brumă de schimbare și-oricum s-ar rostui partide, mereu el pică în picioare!... El nu trădează!... El migreagă!... Politic, e un gest normal și schimbă gașca de putere în interes național!... Că fără gestul lui de-onoare, (cum e-a partidului deviză !) s-ar dilua stabilitatea și am intra, din nou, în criză, s-ar duce dracului exportul... ș

Eugen Laurian Te-am zărit, erai ca ziua... zi ploioasă și anostă; cei ce-s ieftini – nu îți plac, cei care îți plac – te costă ! Cauți, cauți și tot cauți... de parcă nu știi ce vrei, că, doar, lumea comentează după cum te porți cu ei... Cauți mult la-nfățișare, la fason... la trăsătură, cei comozi – nu te atrag, cei ce-atrag – nu-s pe măsură... Să-i alegi, tu ești în stare să cutreieri ziua toată, că de nu-i iei potriviți s-ar putea chiar să te bată. Mai contează și culoarea, pielea lor – musai mănușă, dar apoi i-abandonezi... și-i arunci pe după ușă ! Ți-ar plăcea și cei închiși, dar și cei mai decoltați; cu baretă – sunt mai siguri, cei șireți – musai legați ! Să-i probezi?... Nu-i tocmai sigur, să nu-ți vatăme blazonul ! Și puțini sunt cei meniți a-i păstra întreg sezonul... Și nu te oprești la unul!... Musai doi!... Și pe alese!... Că, ar merge unul singur doar pentru cenușărese ! Nu-i ții mult, din varii pricini sau a unei noi

Eugen Laurian Înnebunită-i marea în măreția ei și nu-i pe lume nimeni, cumva, s-o îmblânzească... Și nimeni nu-i capabil ca s-o mai potolească atunci când, enervată, ea intră la idei. Burzuluită zdravăn, cu păru-i, tot, în creste, e-n stare de beție de parcă-ar fi băut tot vântul ce deunăzi amarnic a bătut și-acum, timid, încearcă să nu se manifeste. Dar marea mai nebună nici că a fost cum este... Și, n-acceptând insulta de-a se lăsa bătută de vântul nebunatic rulând cu peste-o sută ce-o șfichiuia întruna, se-apucă de proteste. Și protestează ziua... Și protestează-n noapte pân’ ce din adâncime i se trimite veste să lase-n pace vântul... Să-l uite, să-l deteste și să-l trimită-acolo... la el în miazănoapte! Abia atunci se-ndoaie și se mai ogoiește... Și își calmează nervii citind dintr-o poveste cu mările mai calde, cu soare și tempeste și uragane care-n văzduh aruncă pește. *** De vrei să chinui oameni, aceasta-i vremea-n car