eugen laurian

 Autor: Eugen Laurian Călcam covorul moale, desculț, precum nebunii când o idee sacră, prinzându-mă de umăr, mi-a glăsuit în șoaptă: „Prin pașii-ți fără număr, pășind pe iarba crudă, prin ea, săruți străbunii”. Străfulgerat de glasul din lumea ancestrală am perceput povața ca sfântă datorie și dau de-atunci sărutul strămoșilor din glie călcând pe colțul ierbii, smerit, cu talpa goală. Și tot de-atunci, pe iarbă, îmi număr bine pașii să văd a câta spiță sărutul meu ajunge... O altă-nchipuire în tâmplă-ncepe-a-mpunge: „Când fi-vei cu strămoșii, te-or săruta urmașii?” Surprins de întrebare, am încercat să-ngân cuvinte aiurite din mintea hăbăucă... Același gând năstrușnic m-a străbătut – nălucă:  „Depinde câte urme din drumul tău rămân!” Bragadiru – 14 aprilie 2020

 Autor: Eugen Laurian Viețuind fără speranțe – niște umbre-n semn de rugă, ne-ntrebăm: trecut-a, oare, cea cu coasa-n spate – sluta, și-om fi morți fără știință că prezentul dispărut-a și că verbul existenței la trecut se mai conjugă?... Dacă n-au alte metode, să încerce și cucuta! Chipurile să ne-ajute, ne-au băgat în izolare să vedem lumina zilei doar prin sticla din ferestre... Ar putea să „ne-ocrotească” și prin puneri de căpestre, poate-așa o să ne ducă și spre locul de-nhumare! Anii să ni-i mai scurteze, să-i reducă la trimestre! Încărcați de umilința traiului de zi-cu-zi (val de gânduri și necazuri pustiește-nsuflețirea!), înfrățiți cu deznădejdea, cu durerea și mâhnirea, stăm în casa izolării chipuri moarte – oameni vii... N-am putea să cerem, oare, a grăbi un pic pieirea? Trăitori muriți de-o vreme... Oameni fără bucurii, fără vlagă, fără doruri, fără gânduri optimiste, fără pofte, fără viață... Numai chipuri triste, triste, adu

Autor: Eugen Laurian  Dacă vezi o lume tristă, cu necazuri, cu-ndoieli, fă ceva s-alungi tristețea, să o scoți din cătrăneli... Dacă poți să faci, aievea, fericit pe cineva nu mai sta prea mult pe gânduri, fă-o iute, nu-ntreba ! Nu-ncerca să treci, de-a sila, o băbuță peste drum; s-ar putea să iei papară și, apoi, să nu știi cum să dregi, iute, busuiocul... și-o să dai de-o anevoie... Dacă vrei să faci un bine, fă-l atunci când e nevoie ! Sunt pe lume situații când e rău... și rău... și rău... Fă ceva să-ndrepți meteahna ! Fă să-ți vezi aportul tău ! Dacă poți să faci un bine, atunci fă-l neabătut, n-aștepta să ți se-ntoarcă binele ce l-ai făcut ! Când îți dăruiește viața tot ce-ai vrut, fără buclucuri, cum să fi catran la suflet și pe alții să nu-i bucuri ? Căpătând din plin și zdravăn, dobândind atâta parte, și având atâta bine, dă și tu... dă mai departe ! Mulți sunt cei în disperare și-au nevoie de-ajutor, dar mai mulți sunt cei ce-ndu

(Pasul 8 - și ultimul - al învățăturii Budiste. Dacă veți urma toți cei opt pași vă puteți considera un înțelept. Eu am încercat, dar, de multe ori am eșuat!) Autor: Eugen Laurian Fii recunoscător în viață și mulțumește tuturor pentru odihnă, pentru zbucium, pentru nădejde, pentru spor, pentru căldură, pentru ploaie, pentru ninsoare, pentru ger, pentru omidă, pentru floare, pentru enigmă și mister, pentru bucate, pentru foame, pentru speranță, pentru plod, pentru putere, pentru aer, pentru credință, pentru rod; Să mulțumești, întotdeauna, pentru îndemn și pentru sfat, pentru profesori, pentru școală și pentru tot ce-ai învățat; Chiar dacă-n viață nu știi totul, tu știi, destule, să trăiești și pentru asta să faci rugă și nu uita să mulțumești; Iar dacă-ai învățat puține sau nu ai vrut a învăța să mulțumești și pentru asta, n-ai învățat din vina ta; Și dacă-n drumul tău prin lume idei de viață nu se-aprind, să mulțumești de sănătate, mă

Autor: Eugen Laurian Te caută adânc, lăuntric, să-ți identifici bucuria, nu răscoli întreaga lume să-ți afli pacea și-armonia; Găsește-te pe tine însuți, nu scormoni năucitor, căci armonia nu-i aiurea, ea vine din interior; Cotrobăie-ți în propriul suflet și armonia o s-o scoți, găsește-o în cotloane-ascunse, descoperă-o, să-o vadă toți; Căci armonia nu-i în ceruri, în piscuri, ape, ori în hău, ea-i pacea veșnică din suflet și vine din adâncul tău; Armonizează-te cu toate și fă-ți din pace ateneu, armonizează-te cu lumea, cu viața și cu propriul eu !

(conform învățăturii Buddhiste) Autor: Eugen Laurian Nu căuta vreo înfruntare sau bătălii ca să câștigi, învinge-ți frica, disperarea și-apoi pe alții să-i învingi; Izbânda-n propriile-ți  temeri e, poate, cel mai bun trofeu; Victoria-ți va fi mai mare când ai învins în propriul eu; Să nu-ți lași gândurile vraiște, să-ți domine mintea ușor; Să nu te bântuie iluzii, ci tu să fii stăpânul lor;     Nu poți opri să zboare păsări deasupra-ți și în jurul tău, dar poți zădărnici o cioară să-și facă cuib în capul tău; Cănd ai învins în propriu-ți cuget și-n inimă ți-ai pus răsad izbânda nu-ți va fi luată nici chiar de îngeri, nici de iad !

(Conform doctrinei Buddhiste) Autor: Eugen Laurian Când vrei să te-nțelegi cu altul, ascultă tot, cu interes, în primul rând, pe el, pricepe-l și-apoi vei fi și tu-nțeles; Dezleagă-ncrederea din chingă și siguranța s-o dezlegi, să te-nțelegi pe tine însuți, apoi pe alții-o să-nțelegi; Ca și-adevărul, și dreptatea e unică, în felul ei, doar înțelegerea-i multiplă, analizeaz-o  cu temei; Nu-ți uzita, nicicând, puterea dreptatea ta să ți-o impui, că orice om are dreptate, dar orice om – dreptatea lui; Apropie-ți conlocutorul, nu căuta să ți-l respingi, ia argumente, lucruri, fapte și vei putea ca să-l convingi; Focalizează-ți energia spre a trăi și a ierta și nu spre-a demonstra că, totuși, dreptatea e de partea ta !

Urmarea postării „Iertarea” din 7 mai 2020 Autor: Eugen Laurian Să știi că gloria-i oriunde și poate fi chiar și a ta, dar o cunosc doar cei ce luptă și, zilnic, fac un pas spre ea; Când pleci la drum, s-alungi mâhnirea și trândăvia s-o alungi, să știi exact unde te afli... și unde vrei ca să ajungi; În rest, să faci etape scurte pe drumul tău spre obiectiv, și doar acțiunea să primeze, să fii mereu, mereu, activ; Nu aștepta să-ți facă alții, ce-ar trebui să faci chiar tu; Acțiunea, nu pasivitatea, să fie-al vieții tale-atu; Nu cred că șansa-i dibuiește pe cei ce știu a renunța, ci cred că ea-și îndreaptă ochii spre cei ce, zilnic, fac ceva; Ai grijă, mergi ades prin preajma norocului, să-i fii fidel și să-i zâmbești, să-i dai binețe când te-ntâlnești, mereu, cu el !

Urmarea postării „Gândește pozitiv” din 6 mai 2020. Autor: Eugen Laurian De vrei ca să-ți distrugi dușmanii, de vrei anume să-i subjugi, vei constata că-ntâi de toate pe tine, însuți, te distrugi; Ca să păstrezi furia-n tine e ca și cum ai încerca s-arunci cărbune-ncins spre alții: te arzi și tu, în mâna ta; Din închisoarea neiertării pe neprieteni de-i salvezi,  îți dezrobești și gând... și cuget... și sufletu-ți descătușezi; De vrei să-atingi iluminarea, la împăcare ca s-ajungi, să-ndepărtezi, mereu, mânia și-nverșunarea s-o alungi; Să nu te-nnegure mânia, să nu te-ntunece vreun gând, să nu accepți furia oarbă să te transforme-ntr-un bolând; Vei înțelege-ncet, cu timpul: clemența este rezolvarea ! Și cel mai bun remediu-n lume, și cel mai blând, este iertarea; Nu căuta vreo răzbunare sau răutatea s-o deșerți; Împacă-te cu tine însuți, și-urgent, învață și să ierți !

Urmarea postării din 5 mai 2020. Autor: Eugen Laurian Să te gândești mai înainte de a porni la orice drum c-ar trebui s-achiți o vamă, să dai parcursului uium; Să cugeți mult, adânc și bine, de dinainte de ajun, că toate-apar doar prin gândire și bunele apar din bun; Aminte ia, ca, prin gândire, să nu dărâmi, să construiești, te vei clădi, prin alți, pe tine... vei deveni precum gândești; Gândirea dreaptă și iubirea să-ți fie ghid în tot ce faci, cu mantia înțelepciunii mereu, mereu, să te îmbraci; Iar pizma, vrajba, dușmănia, de mintea ta nu-și bată joc, și ura și ostilitatea în gândul tău să n-aibă loc; Și niciodată-n dușmănie nu judeca în jurul tău căci gândurile tale rele tot ție îți vor face rău; De nu mă crezi, încearcă-ți gândul, din bun în rău, a-l transforma, căci de-ți modifici chibzuirea și viața ta se va schimba; Reține, deci, numai gândirea te poate apăra de rău și doa

Atunci când ești în devenire, sau chiar de ești matur deplin, să faci mărunți pașii în viață, să-ncepi urcușul cu puțin; Nu toți cei ce purced spre țintă vedea-vor că la ea ajung; mai mulți sunt cei ce ies din cursă... să știi, mereu, că drumu-i lung; Să-ți ajustezi întruna pașii, să nu alergi ca la concurs, să-ți calibrezi mereu efortul la situații, pe parcurs; Și nu uita, atunci când greul cu greu de poți să-l mai înduri, că marea, fluviul și oceanul făcute sunt din picături; Să-ți amintești, de-ți pierzi curajul, ori pași-ți fi-vor ezitanți, că și maeștri și magiștrii au fost, cândva, doar debutanți; Când oboseala, chinul, greul și anevoia n-au trecut să-ți amintești că mareșalul, chiar el, a fost, cândva, recrut; Când mușchii îți vor da comanda să te oprești, nu te opri ! S-a zămislit, cu greu, chiar Lumea, nu într-o noapte sau o zi; Continuă cu îndârjire,... să te ridici, cumva, de cazi, dar nu lăsa să faci pe mâine ce poți să faci,

 Autor: Eugen Laurian Psihologul îi propuse, ascunzându-și argumentul: –  Poate data viitoare lucrăm cu inconștientul... Îi răspunse peste umăr cu o voce cristalină: –  Soțul meu e mult prea mândru!... M-aș mira să vrea să vină! Din volumul de poezii „Sarcasme cu iz licențios”