Pantofii...

Eugen Laurian

Te-am zărit, erai ca ziua... zi ploioasă și anostă;

cei ce-s ieftini – nu îți plac, cei care îți plac – te costă !

Cauți, cauți și tot cauți... de parcă nu știi ce vrei,

că, doar, lumea comentează după cum te porți cu ei...

Cauți mult la-nfățișare, la fason... la trăsătură,

cei comozi – nu te atrag, cei ce-atrag – nu-s pe măsură...

Să-i alegi, tu ești în stare să cutreieri ziua toată,

că de nu-i iei potriviți s-ar putea chiar să te bată.

Mai contează și culoarea, pielea lor – musai mănușă,

dar apoi i-abandonezi... și-i arunci pe după ușă !

Ți-ar plăcea și cei închiși, dar și cei mai decoltați;

cu baretă – sunt mai siguri, cei șireți – musai legați !

Să-i probezi?... Nu-i tocmai sigur, să nu-ți vatăme blazonul !

Și puțini sunt cei meniți a-i păstra întreg sezonul...

Și nu te oprești la unul!... Musai doi!... Și pe alese!...

Că, ar merge unul singur doar pentru cenușărese !

Nu-i ții mult, din varii pricini sau a unei noi idile,

cauți alții-n locul lor și-i tot schimbi, la două zile !

Când te vezi cu alte fete, parcă dau în năbădăi,

toate te invidiază pentru cum arată-ai tăi,

iar la rându-ți, muți privirea căutând stăruitor

și devii invidioasă pentru cum arată-ai lor.

Că pantofii-s ca bărbații, au aceeași căutare ...

Vă băgați, în ei, piciorul... și-i mai călcați și-n picioare !!!

Bragadiru – 30 iulie 2015
Din volumul ”Calea spre sapiență”,
publicat la editura Favorit, București, 2016