Viitorul anterior
Eugen Laurian
Când voi fi
fost...
Când voi fi fost aducere aminte
și dorurile, toate, fi-vor moarte,
de vei interpreta anume carte
mă vei găsi ascuns printre cuvinte.
Când voi fi fost doar filă de poveste
și când, ardent, voi colinda spre soare
să-mi răsfoiești cu stele căzătoare
timidul vers ce-a declanșat tempeste.
Când voi fi fost doar praf și amintire
și când, pribeag, voi rătăci spre stele
să-ți amintești de dorurile mele
ce-au căutat, în van, o izbăvire.
Când voi fi fost...
Când voi fi fost... și-oi întreba de tine,
iar tu vei chefui cu cei rămașii,
să-ți amintești că voi, toți chiriașii
acestei lumi, veți deveni ca mine!...
Când vei cerca și tu, cu râvnă,
poate,
s-aduci adâncul cerului spre tine,
vei sesiza, în ofuri și suspine,
c-ai devenit un... ”vei fi fost”
în toate!
Și când, convins că lumea-ți
aparține,
te-ai transformat și tu în amintire,
vei constata, cu spaimă și uimire,
c-ai devenit un... ”vei fi
fost”!... Ca mine!
Bragadiru - 21 august 2017
Comentarii
Trimiteți un comentariu