Rugă

Eugen Laurian 

În nemărginirea îndurării tale, cer îngăduință celui nevăzut: 

Dă crezare, Doamne, necredinței mele de a crede-n toate ce nu-s de crezut...

Dacă-n vâlvătaia aprigelor gânduri mai apar și umbre de dezinteres,

Ia puterea, Doamne, neputiinței mele de-a putea-nțelege ce nu-i de-nțeles...

Cugetând asupra rezistenței tale și-a tenacității ce nu te-a trădat,

Ia tăria, Doamne, netăriei mele de-a putea parcurge calea de urmat...

Cu durere-n suflet si căință-adâncă... și-ațintind speranța de-a fi izbăvit,

dă-ndurare, Doamne, ne-ndurării mele față de aceia care mi-au greșit.

Cuvios vin, Doamne, spre a ta socoată și mă rogu-ți, iarăși, cu adevărat,

dă iertare, Doamne, neiertării mele celor ce greșit-au și nu i-am iertat...

Dacă-n nebuloasa valurilor vremii m-am căit amarnic când am mai greșit,

dă tăcere, Doamne, netăcerii mele din acele clipe când m-am spovedit...

Dă nădejde, Doamne, dejnădejdii mele de-a vedea poporu-n deznădăjduire,

spre-a afla speranța îndurării tale de-a cunoaște calea către mântuire...

Dacă-n repezeală  și-n precipitare nu zăresc copacu-ntr-al pădurii mit,

dă răbdare, Doamne, nerăbdării mele de-a găsi cuvântul cel mai potrivit...

Revăzând aseară cum se ceartă-n lege,-n lupta spre putere a unor nătărăi,

dă-ndoială, Doamne, îndoielii mele că făcut-ai Lumea doar din... răi și... răi...

Când multiple fapte fac să se-nțeleagă că și lumea noastră-i prea de-a-ndoaselea,

dă speranță, Doamne, disperării mele de-a spera întruna... spre-a nu mai spera...

Ia puterea, Doamne, neputinței noastre de-a vedea secretul micului atom,

dă valoare, Doamne, rugăciunii mele de-a rămâne-ntruna... răbdător și OM !

Dă, Doamne !!!...

Bragadiru – 16 noiembrie 2015 
Din volumul ”Calea spre sapiență”,

publicat la editura Favorit, București, 2016