Privește, ascultă, gândește și taci

Eugen Laurian

Să vezi perspectiva pădurii-n copaci,

doi ochi ziditorul ți-a pus sub cunună...

Scrutează imensa planetă nebună,

reține ce lumea ar vrea să-ți propună,

privește, privește, privește și taci!

Când vrei cu știință gândirea s-o-mbraci,

urechi, că ai două, ascultă să-ți spună

îndemnuri, proverbe, purtare mai bună

în lumea întinsă pe-a grijilor strună...

Ascultă, ascultă, ascultă și taci!

Ca mintea să-ți fie ilustru cârmaci,

să poți separa adevăr de minciună

și gândul bezmetic un sfat să-ți propună,

în van desperarea să nu te supună

gândește, gândește, gândește și taci!

Când lumea-i zăludă și plină de draci

și-ți vine să urlii la soare și lună,

mai dă-o încolo de lume nebună,

închide-te-n tine ca-n vremi de furtună,

privește, ascultă, gândește și taci!

Să poți depăși acea strâmbătate

impusă din jarve, hapsâni și buimaci,

în care chiar vodă-i un meșter - cârpaci,

având doar o gură,-i mai bine să taci!

Tăcerea.. Tăcerea-i mai bună ca toate!...

Cu toate acestea, eu nu pot să tac...

Și unde-om ajunge răbdând în tăcere?

Măcar deznădejdea să urle-n durere

de-atâta micime, dezmăț, decădere...

Și-atunci, cu nelumea cum pot să mă-mpac?

Bragadiru – 8 februarie 2019