Rânduieli de primăvară
de Eugen Laurian
Zvâcnește
primăvara-n verde și-n toată sihăstria noastră
de
dor să împrimăvăreze privirea mult prea cenușie
de
grijile atâtor toamne, de ierni aflate în simbrie...
Trosnește
primăvara-n muguri cu glas de pasăre măiastră...
Dar
cine poate să perceapă suișul sevei, ca magie,
când
toată iarba râde-n hohot și toate florile din glastră
îmi
cer frenetic să revină sub raza lunii roș - albastră
căzută
undeva, anume, în strop de rouă argintie?...
Deschid
fereastră către mine în căutarea primăverii
din
cuget, inimă și suflet... Din ascunzișuri tenebroase
să
scot afară toamna vieții..., să simt parfumul adierii
chemării
noilor tantații și a dorințelor sfioase,
să
regăsesc ispita vie a încântării și-a plăcerii...
Zvâcnindu-mi
viața prin artere, nu-mi va trosni, cumva, și-n oase?...
Bragadiru – 14 aprilie 2016
din volumul „Gravuri pe suflet” publicat la
editura Tempus Dacoromânia Comterra
Comentarii
Trimiteți un comentariu