Lasă-ți urme !

Amintește-ți toată viața,
de când mic ești până mori,
că ești OM și, drept urmare,
lumii-ntregi, îi ești dator !

A ta trecere prin viață
s-o marchezi ca pe un dat !
Vremuiește, după tine,
doar ce-ai scris și ce-ai plantat.

Un gând bun, o faptă bună,
lasă ce-o să poți lăsa;
lasă pilde înțelepte,
numai lasă, tu, ceva !

Să lași dâră în memorii,
lasă urmă din ce-ai fost...
Lasă...! Să nu-ți zică alții
că trăit-ai fără rost !

Nu uita, pe-oriund’ te-ai duce,
fă doar bine...! Că, apoi,
doar memoria și-o cruce
vor rămâne după noi.

Lasă urme, numai lasă,
fă ceva să dăinuiești:
un copil, un pom, o casă;
să mai fii și când nu ești !

Fă durabil, și nu fleacuri,
și fă bine, adecvat,
ca să-ți dăinuie, prin veacuri,
tot ce-ai fost și ce-ai lăsat !

Mulți sunt cei ce vin pe lume
și-și duc traiul ca în turmă...
Toți voiesc să dăinuiască !
Câți, din ei, lăsat-au urmă?...

Nu rămânem decât ceea
ce-am lăsat; și ne păstrăm
în memoria comună
doar prin ceea ce... lăsăm !

Iar atunci când, după moarte,
toți cei dragi te vor uita...
Un copil, un pom, o carte,
ce-ai lăsat în urma ta?...

Fiule, ce vei așterne-n
drumul tău către mormânt?...
Ai lăsat un pom și-o carte
sau, doar, umbră pe pământ ?

Dator, celor ce nu mai sunt,
dator, și celor ce-or urma,
o întrebare să-ți pui, veșnic:
„tu ce-ai să lași în urma ta?... ”

Costîna – 22 iulie 2014
Din volumul "Calea spre sapiență" - editura Favorit, anul 2016