Bătrân, olarul


Eugen Laurian

Văzând că nu mai are nicio șansă
de-a-și mai păstra renumele și faima,
oftând, olarul, depășindu-și spaima,
a încercat să intre-n vechea transă.

Și modelează iar, mai acătării...
Și-nvârte cu picioru-i vechea roată...
Și pune lut, bucată cu bucată,
s-astupe golul mut al sângerării

din care s-a prelins, așa-ntr-o doară,
o urmă de substanță rozalie
ce, parc-ar vrea să fugă... Și nu știe
de-i bine sau e rău ieșitu-afară...

Și-nvârte iar, cu teamă și migală,
bătrânul lut ce se-ncăpățânase
să nu-i asculte mâinile osoase,
lăsând o crăpătură-n neagra oală.

Întrebu-l, iscodindu-l, ce se-ntâmplă
de nu vrea, pace, lutul să rămână...
Și-mi spune că a dat de-o căpățână
a căror ochi, pribegi, se scurg prin tâmplă.

Probabil, tigva unei domnișoare
ce n-apucase a-și iubi ursitul
că, ne-nțeleasă, și-a grăbit sfârșitul
de scârbă, de alean, de of și supărare.

Și-ar vrea, acum, să vadă ce-i afară,
în viața ce-o lovise, mișelește...
Să știe de-i murit ori mai trăiește
iubitul... Cel iubit, odinioară...

Și-olarul se oprește din poveste...
Și-oftează iar, de crezi că-și pierde duhul...
Târziu, apoi, când și-a-nghițit năduful
privi în sus spre adumbriri celeste.

Târziu, târziu, ieșind din reverie,
cu ochi privind ca de pe altă lume,
și vocea gata, gata, să-l sugrume
rosti, cu greul greu: ”Așa a fost să fie!”

Apoi, cu o privire hăbăucă
de parc-ar fi zărit vreo arătare
a prins a glăsui, cu remușcare:
”Demult, demult, avut-am o fătucă,

dar m-a lăsat cu olăritul, baltă...
Era, ceva..., cum nu sunt fete-n lume
dar a voit, pe loc, să se consume
și a plecat pe lumea ceealaltă

că nu-i dădusem, Doamne, aprobare...
Și nu voise mă-sa să-i permită
unirea cu persoana sorocită...
Și fata mea muri de supărare.”

***

Bătrân, olarul... Mai bătrâni ca dânsul
păreau a fi doar timpul și, doar, lutul
din mâna sa cea neagră ca trecutul...
Târziu, de tot, îl podidi și plânsul...



Marginea, Suceava – 20 august 2016
Din viitorul volum de versuri

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inevitabilii tembeli

Migrația sufletelor

Salutul lui Ispas