Supremul credincios
La congres, masă rotundă... de jur împrejurul ei
stau creștini și necreștini: indieni, arabi, evrei...
Tema pusă în dezbateri, cu înscrieri la cuvânt:
„Care-i cea mai milostivă,
din religii, pe pământ?”
Într-o zi, după dezbateri, pe-o străduță-n sălătruc
indianul și arabul văd evreul la un suc...
După ce le-au dat binețe, salutându-i pe-amândoi,
i-a poftit: – Stați jos la masă, să
vă bucurați și voi !
Și sorbind din păhărele, cum e lesne de-nțeles,
vrând-nevrând, veniră vorba despre tema din congres...
Și se-apucă fiecare să vorbească, caz cu caz,
cum l-a ajutat credința ca să iasă din necaz.
Zise, primul, indianul că-ntr-o zi, potop – ploioasă,
s-a rugat adânc lui Budha să-i salveze mândra casă
și grădina-nfloritoare... Iar prin norul ăla negru,
dintr-odată, uite-așa
s-a făcut senin... albastru, peste toat-averea sa.
– Eram în deșert, pe
moarte, –
zise-arabul, un felah –
fără apă, mort de
sete!... Dar, rugându-l pe Allah,
am întors capul spre
Mecca, și, minune... în amiaz,
dintr-odată, vine
ploaia și mă scoate din necaz !
– Astea-s întâmplări
minore – zice
Ițic concentrat –
să vedeți, minune mare mie mi s-a întâmplat;
când ieșeam din sinagogă, în zi sfântă de sabat,
drept în fața mea, pe stradă, ce credeți c-am observat ?
Portofel din ăla mare, doldora de plin cu bani:
numai euro... și lire... și dolari americani !
Dar știind că necuratul pune omul la-ncercare,
m-am rugat adânc la Domnul, cum în zi de sărbătoare,
pot să scap așa podoimă?... Să mă lumineze-ndat
și să nu păcătuiesc tocmai în zi de sabat...
Și, pe când mă mistuiam în imbolduri și rețineri,
uite-așa, în jurul meu, s-a făcut, de-odată, vineri !
București – 22 noiembrie 2006
publicat la editura Favorit, București, 2016
Comentarii
Trimiteți un comentariu