Revelația ciorii

                 (Discurs către zburătoare)

Eugen Laurian 

– Suratelor, privind natura sub toate-aspectele morale,

conform principiilor vieții și-a înțeleptelor precepte

aș îndrăzni s-afirm că-n lume sunt două vietăți deștepte:

e cioara – dintre-naripate..., și omul – dintre animale.

Deși, sunt sigură, există și-n ape vietăți deștepte

ce s-ar putea să completeze și să-ntregească-acest binom,

voi încerca o paralelă doar între noi și bietul om;

o analiză-aprofundată a două capete-nțelepte.

Ca oamenii, suntem mai bune, mai ne-nfricate, temerare,

nu știm ce este lașitatea și nu trădăm nimic pe lume;

și știm copiii să ni-i creștem, să ne jucăm, să facem glume

și dăinuim mai mult ca omul!... Suntem mereu învingătoare!

Suntem fidele pe vecie!... Ne-mperechem o dată-n viață

și ne hrănim mereu părinții când sunt bolnavi sau sunt bătrâni

și nu ca infidelii oamenii..., vicleni, avari, brutali, hapsâni,

a căror unică virtute e firea lor prea hrăpăreață.   

Ca păsări unice cum suntem, și înțelepte ca profeții,

ne îngropăm cu grijă morții cu ritualuri funerare,

dar fără chefuri și ospețe ca oamenii – neoameni..., care

nici nu mai știu ce-i cumpătarea, nici bunul simț, nici rostul vieții...

În zisa noastră cârâială nu cârâim ca-n parlamente

ci ne transmitem informații, păreri, emoții, gingășie;

nu ne certăm cum face omul cel plin de viciu și trufie,

și nu ne cârâim degeaba!... Noi suntem chiar inteligente!

Noi nu stricăm păduri și ape, nu degradăm absurd natura,

nu defrișăm în chip sălbatic și munți... și dealuri... și câmpii;

nu știm a declanșa războaie, a oprima și-a urgisi,

dar mai ales nu știm ce-i vrajba, uciderea, hoția, ura...

Chiar dacă omul, ca și cioara, e iscusit și-i sociabil,

ca să compari cu cioara omul, e cea mai mare blasfemie!...

De parcă n-ai putea distinge de un izvor cu apa vie

mocirla-n care-și duce traiul un scelerat abominabil!

Ce dacă suntem zburătoare și negre-tot, fără culori?

Să ne fălim cu asta-n lume, așa cum fac de obicei

aceia care-și spun că-s oameni și se pretind că-s dumnezei!...

Avem în schimb mai multă minte!... Să ne mândrim că suntem ciori!

Să mai aduc, iar, argumente ar fi prea mult și, chiar, nedrept

c-ați înțeles: pentru planetă e omul cea mai rea otravă!

Așa că vă întreb pe toate în cunoștință de gâlceavă,

ce-alegeți dintre om și cioară?... Spuneți-mi, cine-i mai deștept?...

Sau invers să pun întrebarea!... În controversa fără rost

ce-i între noi și păcătoșii ce-s pe planetă criminalii,

o să vă-ntreb: pe tot Pământul, cine gândiți că-s bestialii

fără onoare și virtute... Spuneți-mi, cine e mai prost?...

Bragadiru – 10 martie 2016