Am o vorbă cu tine, Prutule!...


de Eugen Laurian

Astăzi sărbătorim un veac de la Unirea cea Mică, de când frații noștri de dincolo de Prut au decis, prin Sfatul Țării, că este vremea ca jumătatea ruptă a Moldovei să se întoarcă acasă. Acasă, alături de cei de o sorginte, o conștiință și un neam cu dezrădăcinata și urgisita Basarabie. Este un ceas aniversar, de aceea ar trebui să ne întrebăm, fiecare dintre noi, dacă în răstimpul parcurs am făcut ceea ce trebuia (chiar dacă nu tot) pentru a fi din nou împreună. Eu cred că nu!... Sau, poate, mult prea puțin față de ceea ce se impunea să facem noi, cei aflați atât de-a dreapta cât și de-a stânga Prutului. N-am vrut?... N-am putut?... N-am fost lăsați de către alții?... E greu de spus... Cert este că n-am făcut mare lucru!... Și vina ne aparține... Ne aparține tuturor, dar nu și Prutului. De aceea am o vorbă să-i spun lui, Prutului, singurul nevinovat al nepuținței noastre...

Îmi e cu neputință să mi te-nchipui sec
în fuga ta nebună spre Dunăre și mare;
deși-ți doresc întruna o maximă secare,
știind că unda-ți vine din lacrimi și sudoare,
în valurile tale mă-nchin... și mă petrec.

Deși mi-e peste poate ca apa să ți-o-nfrâng,
stăruitor mi-e gândul să mi te sorb pe dată
să nu mai treacă undă, nici lacrimă, nici pată,
să n-aibă unde-ți pune nici sârma cea ghimpată
ce-a dăinuit o viață pe umărul tău stâng.

Nu vreau să ți se-ntâmple stârpirea ta pe veci,
ci numai pe durata cât frații mi-s departe
și nu mi-i pot cuprinde decât cu pașapoarte...
Că valurile tale și sârma mi-i desparte
de-aceea, câteodată, va trebui să seci!

Să știi!... Nu doar cu vorbe, cu vise și cu flori
pe malurile tale a înflorit Unirea;
și nu doar prin cuvinte veni-va abolirea
unui dictat satanic ce-a înlesnit ciuntirea
și-a mutilat o țară... în două țări surori.

Voi face punți și poduri de nu te voi seca
și n-o să se mai vadă vreo undă înspumată,
nici inimi înșirate pe sârma ta ghimpată,
nici vamă inutilă, nici graniță ciudată
prin pieptul îndurării din România ta.




București – 27 martie 2018

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lăsați-mă ce sunt!...

Inevitabilii tembeli

Pasul 1 - Începe cu puțin