In cautarea perfectiunii


de Eugen Laurian

Am încercat subordonarea,
nebun fiind ca toți nebunii;
atunci, să-mi spui, de ce doar unii
primesc din ochii ei chemarea?

Am zăbovit în clarobscurul
din jurul ei ca toți, ceilalții;
te rog să-mi spui, de ce doar alții
ajung să-i mângâie conturul?

Doar i-am promis, cu cerul, marea
din prima zi a rugăciunii;
atunci, să-mi spui, de ce doar unii
ajung să-i simtă răsuflarea?

Am căutat și-o conjunctură
s-o lămuresc ca toți, ceilalții;
te rog să-mi spui, de ce doar alții
ajung să-i simtă dulcea-i gură?

Pornit-am, Doamne, toți deodată
în căutarea Perfecțiunii;
atunci, să-mi spui, de ce doar unii
ajung s-o vadă despuiată?

N-am întâlnit vreo rezolvare
nici la cei mici, nici la prea-nalții;
te rog să-mi spui, de ce doar alții
îi simt mireasma-mbietoare?

În starea asta cam ciudată
te rog să-mi spui, de ce doar unii?...
De ce doar eu, din toți nebunii,
n-ajung la pieptu-i niciodată?

Hamletiana întrebare
își creionează consecința:
- De nu-ți acceptă stăruința
ajung să cred că suflet n-are!

***

Nebunilor ce vor Sublimul
și vor doar Culmea și Superbul
le spun, și lor, ce-a zis proverbul:
- E plin de noi tot țintirimul!



Bragadiru – 02 august 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura 
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lăsați-mă ce sunt!...

Inevitabilii tembeli

Pasul 1 - Începe cu puțin