In cautarea perfectiunii
de Eugen Laurian
Am
încercat subordonarea,
nebun
fiind ca toți nebunii;
atunci,
să-mi spui, de ce doar unii
primesc
din ochii ei chemarea?
Am
zăbovit în clarobscurul
din
jurul ei ca toți, ceilalții;
te
rog să-mi spui, de ce doar alții
ajung
să-i mângâie conturul?
Doar
i-am promis, cu cerul, marea
din
prima zi a rugăciunii;
atunci,
să-mi spui, de ce doar unii
ajung
să-i simtă răsuflarea?
Am
căutat și-o conjunctură
s-o
lămuresc ca toți, ceilalții;
te
rog să-mi spui, de ce doar alții
ajung
să-i simtă dulcea-i gură?
Pornit-am,
Doamne, toți deodată
în
căutarea Perfecțiunii;
atunci,
să-mi spui, de ce doar unii
ajung
s-o vadă despuiată?
N-am
întâlnit vreo rezolvare
nici
la cei mici, nici la prea-nalții;
te
rog să-mi spui, de ce doar alții
îi
simt mireasma-mbietoare?
În
starea asta cam ciudată
te
rog să-mi spui, de ce doar unii?...
De
ce doar eu, din toți nebunii,
n-ajung
la pieptu-i niciodată?
Hamletiana
întrebare
își
creionează consecința:
- De nu-ți acceptă stăruința
ajung să cred că suflet
n-are!
***
Nebunilor
ce vor Sublimul
și
vor doar Culmea și Superbul
le
spun, și lor, ce-a zis proverbul:
- E plin de noi tot
țintirimul!
Bragadiru
– 02 august 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017
Comentarii
Trimiteți un comentariu