Urarea unui matelot

(de pe „puntea” a cincea a ministerului)

la decolarea către orizontul retragerii a generalului de aviație

Romulus BOZEȘAN

Că ți-ai pornit motorul, acum, la decolare

spre alte zări mai blânde și mult mai primitoare,

să porți la cheotoare recunoștința noastră,

să-ți fie lină calea, planarea tot măiastră...

Norocul și știința în gând să-ți coexiste

și să te-ntorci cu bine pe strâmtorate piste

văzute din înalturi ca firavă ideie

anume zugrăvită de-o mână de femeie.

De vei zbura prin ceruri și nu zărești pământul,

să-ți vezi norocu-n față, să ai, din spate, vântul,

și-ntotdeauna șansa să vii l-aterizare

cu vântul doar din prova și... binecuvântare!

Plafonul să-ți permită să survolezi înalturi

și din văzduhul amplu să execuți doar salturi

spre steaua de pe umăr, străluce și brodată,

și parașuta vieții să n-o deschizi, vreodată!

Iar dacă se întâmplă vreun rău să se petreacă,

sus-zisa parașută fuior să nu se facă

și-n chingă să te poarte, în pală, doar cu gândul

de a avea norocul să mai atingi pământul!

Acum, la despărțirea de ce-ai iubit atâta

să-ți fie dulce traiul... și darnică ursita;

pe cerul îndurării să nu existe nor,

să ai și libertate... și culoar de zbor!

Să stai „boier neneacă” întins pe-a vieții turtă

să-ți fie lung parcursul și-aterizarea scurtă,

iar șansa să-ți zâmbească la manșa vieții tale

și setea de astâmpăr fântâni găsească-n cale.

* * *

Distinse generale, în drumu-ți nou spre astre

să-ți fie dreaptă calea și zările albastre;

să nu te-abată vântul din zbor maiestuos

și să-ți alegi, și-acuma, un țel aventuros.

De pildă, stând pe schiuri, să te cobori în vale,

pe pârtii îndrăznețe, din vârfuri infernale

că, doar, prin altitudini și frumusețea lor

vei fi la înălțimea traiectului de zbor.

Alunecând pe schiuri, să fii atent la manșă,

să ai nădejde-n bețe și nicio avalanșă,

pe eleroane-ntruna să nu-ți înghețe frica,

nicicând, în pantă, plugul să-ți joace fofârlica!

Să vezi lumini și aștri... și numai curcubeie,

iar dorurile tale cu bine să se-ncheie,

splendori și strălucire ’naintea ta să-ți iasă,

și-a zborului plăcere s-o prinzi, în cui, acasă!

Acum, combinezonul să-ți poarte-n buzunare

hatâr, o viața lungă, și-acasă așezare

după atâta trudă pe-a vântului aripă...

Să-ți faci din cugetare și tihnă... și risipă!

Din ce în ce mai mare, de două ori pe lună

poștașul să-ți aducă a pensiei arvună,

să-mbraci și tu, cătană, mai lesnicioase straie,

iar pensia, nebunii nicicând să nu ți-o taie

că ți-ai jertfit și viață... și casă... și junețe,

cu prea puține șanse s-ajungi la bătrânețe,

pe câmpuri fără noimă și fără niciun om,

și, dacă sună goarna, să fugi l-aerodrom!

Să fii, ca-ntotdeauna, model de echilibru,

izvor de sănătate, nelimitat calibru,

model de demnitate, de patimă model,

că ai servit, cu cinste, o țară și-un drapel!