Deziderat
Autor Eugen Laurian
Nu pot să-ndrept eu lumea,
nici taine să dezleg...
Și nici să schimb natura...
Pot, doar, să-o înțeleg...
N-am să detest lichele,
netrebnici ori otrepe...
Și nu le-admir
prezența,
vreau, doar, să-i pot
percepe...
Când știu că lumea
asta-i
făcută – nu de zei –
nici nu le plâng absența,
nici nu m-amuz de ei.
Nimic din ce-i în
viață
nu voi disprețui
am grijă, doar,
întruna,
a nu păcătui.
Nu vreau să știu de
toate,
nici lauri să culeg!...
Vreau, doar,
îngăduință,
și, doar, să vă-nțeleg!...
Bragadiru – 30 ianuarie 2017
Din volumul de poezii „Furia disperării”
publicat la Editura Amanda Edit / 2019
Merita oare sa incerci sa-i intelegi ? Pe ei nu-i intereseaza nimic si nu le pasa de nimeni. Efortul tau ar fi necesar ?... Sa-i ignoram, sa-i facem sa-si simta inutilitatea. Prea multa acceptare a navurilor lor i-a facut sa se simta importanti si indispenabili.R. Prodan
RăspundețiȘtergereAi dreptate, Relule! Problema este că doresc să-i înțeleg pentru a-i accepta să conviețuiască printre semenii noștri: să respire același aer cu noi (deși nu s-ar cuveni!). Mi-e greu să-i înțeleg, adesea nu reușesc, și de aceea implor Divinitatea să-mi dea această putere!
RăspundețiȘtergere