Pasul 1 - Începe cu puțin



Atunci când ești în devenire, sau chiar de ești matur deplin,
să faci mărunți pașii în viață, să-ncepi urcușul cu puțin;

Nu toți cei ce purced spre țintă vedea-vor că la ea ajung;
mai mulți sunt cei ce ies din cursă... să știi, mereu, că drumu-i lung;

Să-ți ajustezi întruna pașii, să nu alergi ca la concurs,
să-ți calibrezi mereu efortul la situații, pe parcurs;

Și nu uita, atunci când greul cu greu de poți să-l mai înduri,
că marea, fluviul și oceanul făcute sunt din picături;

Să-ți amintești, de-ți pierzi curajul, ori pași-ți fi-vor ezitanți,
că și maeștri și magiștrii au fost, cândva, doar debutanți;

Când oboseala, chinul, greul și anevoia n-au trecut
să-ți amintești că mareșalul, chiar el, a fost, cândva, recrut;

Când mușchii îți vor da comanda să te oprești, nu te opri !
S-a zămislit, cu greu, chiar Lumea, nu într-o noapte sau o zi;

Continuă cu îndârjire,... să te ridici, cumva, de cazi,
dar nu lăsa să faci pe mâine ce poți să faci, mai bine, azi;

Să-ți focusezi voința, gândul... iar interesul să-l dedici
activităților majore, dar nu uita de cele mici;

Îți va fi greu urcușul aspru, îți va fi greu să izbândești;
Nu-ți părăsi, vreodată, ținta... de ai răbdare, reușești;

Nu te opri din ascensiune, să urci încet... puțin... puțin,
dar să continui cu urcarea până când vezi ulciorul plin;

Să fii statornic în dorințe și țelurilor fii fidel,
să ții în sus, mereu, drapelul și să continui tot la fel !

Din volumul de poezii „Calea spre sapiență”, 
publicat la editura „Favorit”, București, 2016


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lăsați-mă ce sunt!...

Inevitabilii tembeli