Carte, la nisip

(dedicată Târgului de carte omonim 

ce se organizează, anual, la Mangalia)

Eugen Laurian

Bronzați-mi pe nisip, vă rog, o carte,

metafore cu iambi și cu trohei

în care marea nu-i la locul ei

ci-i dusă undeva, demult, departe,

să-și caute feciorii – fiii ei

plecați în larga lume ce-i desparte

de noi, de propriii fii și de consoarte,

că-n țara lor străinii-s dumnezei.

Și ei, acei plecați cu pașapoarte,

precum și noi, rămașii fără ei,

plătim din greu acestor corifei...

Tot noi plătim, de zor, și oale sparte!...

Tot noi, cei mai cuminți din mielușei,

absenți din lume, când lumea se împarte,

clădim vârtos pe bază de rapoarte,

doar mall-uri, vile, crâșme și moschei...[1]

Iar dacă gândurile-mi sunt deșarte,

bronzați-mi la nisip doar trei idei

de care să atârn anume derbedei

ce dus-au țara la un pas... de moarte.

***

Ca să-ți aduci copiii înapoi,

tu, țara mea cu sufletul în rate,

să-ți curăți legiuirea de păcate

și să-ți elimini țara de ciocoi!

Iar dacă nici aceasta nu se poate,

vă rog să-mi căutați câțiva eroi

că vreau să-mi pot aduce înapoi

chiar marea, cu nisipurile – toate!

Mangalia – 2 mai 2016

Din volumul ”Floare de salcâm”, 

aflat în pregătire.

---

[1] Apropo de aprobarea construirii, la București, a celei mai mari moschei din Țară, în condițiile în care, din motive conflictuale, economice, dar mai ales religioase, asistăm la un proces continuu de emigrare a musulmanilor către Europa și de islamizare a acesteia.