Mesajul mării
Eugen Laurian
Copiilor,
pe buza nisipului fierbinte,
le
mângâie auzul și pielea însorită
cu
valul ce-i sărută spre-ai duce în ispită
să-mbrace,
iarăși, marea cu udele-i veșminte.
Iubitelor,
deprinse să îi asculte șoapta,
le
susură-n ureche un șopot de cuvinte
să
le sucească mintea cu certe jurăminte
de-a
le iubi, în valuri, cu gândul și cu fapta.
Bărbaților,
în taină, le dă asigurarea
că,
doar, în depărtare găsesc nemărginirea...
Și
îi invită, mistic, cu toată-mpotrivirea,
pe
neștiute drumuri, spre-a-și căuta chemarea.
Bătrânilor,
cărora le-a picurat prin oase
și
prin articulații nevoi și supărare,
le
dă speranța vie că-ntinși, fiind, la soare
s-o
domoli tortura durerii nemiloase.
***
Și
marea ne șoptește aceleași înțelesuri
prin
taine diferite, cum ni-i deprins limbajul...
Suntem
în stare, oare, să-i intuim mesajul
când
bântuie gândirea doar fleacuri și eresuri?...
Asprovalta, Grecia – 30 august 2016
Din viitorul volum de versuri
Din viitorul volum de versuri
Tare frumos!
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut.
Ștergere