Ștefan Vodă către țară

(Urmare a ”Baladei optimismului regional românesc”)

Eugen Laurian

După ce-a vorbit cu Sfântul – Domnul ubicuității,

încercând a înțelege vorbele Divinității

Ștefan Vodă-ngenunchiază în albastrul praf de stele...

Cată jos... Găsind pământul, vede slugi și temenele

pe răzoarele Moldovei, peste dealuri, peste sate;

prin Valahia așijderi – bocete și strâmbătate,

iar pe dincolo de munte-n Transilvania cea sfântă

tot o jale și-o năpastă, tot o inimă înfrântă...

Deslușit vede-ntre ape de la Tisa pân’ la Nistru

și la vale de coboară, până la străvechiul Istru,

sprijinit pe munți și ape teritoriul vechii Dacii...

Vede cum, mai nou, românii și-au asasinat cârmacii;

unde legea nu e lege... nici tocmeala nu-i tocmeală,

unde totul e cam vraiște... un dezmăț și-o trândăveală,

unde normele se-arată doar de-apare vreun despot,

după care vine-o vreme când dispar... cu el, cu tot...

Ștefan cugetă temeinic și parcă nu-i vine-a crede

și nu poate să priceapă ce-i acolo, jos... ce vede...

Caută în catastife cum și cine i-a condus

de acolo jos, în țară, e mai rău decât i-a spus

Domnului în relatarea despre țări și principate,

că între Carpați și Istru lucrurile-s încurcate...

Vede că la cârma gliei și-a mulțimii nu românii

sunt acei ce-mpart dreptatea, că ei nu mai sunt stăpânii

țării lor și a averii cea lăsată prin ucaz...

”Oare ce-au pățit răzeșii de-au ajuns iar la necaz?”

Cugetă adânc în sine-și, apoi prinde a le spune:

- Fii mei!... La noi în țară e prea multă stricăciune

întrucât mai marii voștrii tot la temelie-i scurmă

ca s-ajungă la putere și să fie sus, la cârmă...

Nu gândesc la bunăstarea celor mulți și nevoiași...

Nici la ce-o să fie mâine... Nici ce-or lăsa la urmași...

Ce păcat de moștenirea ce-ați primit-o în trecut

c-ați vândut-o toată-afară... Tot ce putea fi vândut!

Ați mai moștenit doar munca... V-au tăiat chiar și simbria,

de-ați rămas mai cu nimica din ce era România...

Unde sunt acele fabrici?... Combinate și vapoare?...

Unde mai muncește omul?...Că nu-l văd nici pe ogoare!...

Bogățiile naturii de ce, Doamne, le-ați vândut

și acum profită alții?... Și voi sclavi?... Ca în trecut?...

Și le-ați dat pe mărunțișuri..., pe un sfert de pumn de bani

de-ați ajuns de râsul lumii după douăș’cinci de ani!

Unde vă este petrolul?... Cui l-ați dat?... Și cam pe cât,

de vă râde continentul?... Rău de tot ați coborât!...

Cui ați dat păduri și gaze?... Și pământ... și cer... și aur?...

Ce-ați cătat la F.M.I.-uri când v-am dat atât tezaur?...

Ați împrumutat aiurea zălogind tot viitorul

fără să aveți nevoie!... Sau să consultați poporul!...

Nu contează ce partide vă conduc, sau ce guverne;

munca voastră-i dusă toată doar pe datorii externe!...

Unde se duc banii voștrii când plătiți curent și apă?...

Și pe cine munca voastră mai hrănește și adapă?...

Țara-i mândră !... Da-i beteagă fi’ndcă n-o conduce nimeni!!!

Ați avut în fruntea obștii fel și fel de ipochimeni

care de-au ajuns la cârmă, la ciordit și la bucate,

n-au știut cum să mai fure... Și-au furat pe săturate!...

Cum vin unii la putere pradă tot ca-n timpul ciumei

de rămâne doar nădejdea în fertilitatea humei...

Și când vin la guvernare vin cu-o foame ca de lup;

nu li-e frică nici de Domnul... nici de lege... nici de zdup

fi’ndcă nimeni nu le cere înapoi cele furate

și rămân cu traista plină..., aur, conturi și palate !

Că vin unii, că vin alții, au aceleași repertorii:

să dărâme cât mai iute ce-au zidit predecesorii...

Risipesc ce-au lăsat ceilalți cu apucături frivole

 distrugând, doar într-o noapte, ca-n balada lui Manole...

Vă prostesc cu „dreapta – stânga”, cu-aiureli și baliverne,

și în țară guvernează doar puterile externe...

N-ați văzut că cei de stânga iau măsuri mai liberale

decât cei ce sunt la dreapta?... C-ale lor sunt sociale?...

C-au făcut un talmeș-balmeș din principii și doctrină

numai să le meargă bine... Și pe voi în ham vă țină!...

Și voi credeți toate alea, fel și fel de marafeturi,

de-or să vândă toată țara pe ciubucuri și rușfeturi...

Și de nu băgați de seamă, prin trădare și complot

or să vândă România cu pământ..., cu voi cu tot!...

Cei de-afară vă ghidează din oculte cancelarii

și de-acolo dirijează și venituri... și salarii;

ei v-aprobă taxe, biruri... și accize... și procente,

tot ei vă fixează rata, debite și-amortismente...

Ați ajuns cobaii Lumii!... Și voi n-ați avut habar

c-au testat pe pielea voastră codexul alimentar

și-ați tăcut cum tace vita când îi pui în nas belciug

și-apoi vă mirați că alții vă fixează capu-n jug?...

Legea voastră-i pentru trântori, nu spre-albinele din stup,

și-i făcută-n ciuda firii doar pe interes de grup,

cum a fost și legea ceea-a bunurilor confiscate

de-ați retrocedat aiurea și terenuri, și palate...

Și-au rămas cu buza friptă posesorii veritabili

că le-au însușit averea mahării abominabili...

Codrul – frate cu românul – e măcelărit de drujbe

și e dus cu totu-afară să vă lase fără slujbe...

Să le cumpărați produse cum vor ei..., și cu cât vor,

voi nu mai produceți bunuri și sunteți la mâna lor...

Vă impozitează munca!... Nu-ale lor averi furate

care-au fost de voi trudite și de ei doar confiscate

de-au ajuns să aibă unii (mama lor de hrăpăreți!),

că n-ar putea să consume nici în paisprezece vieți!...

Alții s-au trudit să facă țara mare și întreagă...

Nu să stea cu mâna-ntinsă!... Nu umilă și miloagă

pe la poarta Europei sau la alte curți străine

care să-i trântească ușa... Sau să vrea să vă dezbine

spre a-i provoca deruta, ruinarea și căderea

numai să le vină bine a-i hoți toată averea,

a-i diminua puterea, a-i încetini avântul

și a-i șterpeli subsolul..., și pădurea..., și pământul...

Nu mai văd o unitate de credință și de vrere

pentru demnitatea voastră și ca țara să prospere

cum era demult, odată, când săreau și mic... și mare

pentru unitatea țării și a ei neatârnare...

Iar, mai nou, i-ați uns pe unii care parcă-s puși de-afară

doar să ia!... Și să-nvrăjbească tot ce-a mai rămas din țară...

Stă o clipă Ștefan Vodă sufletul să și-l mai tragă;

abătut, apoi rostește când mai prinde-un pic de vlagă:

- Fiți atenți la ce voi spune!... Fiți atenți!... Luați aminte

c-am vorbit acum cu Domnul – al pământului Părinte

care știe toate cele ce se-ntâmplă-acolo jos!...

Știe că la voi e buba și că multe sunt pe dos...

Și că sunt din culpa voastră nu din cauze străine...

Că tot răul este-n țară... Și că nouă v-aparține...

Poruncitu-mi-a să glăsui, să vă spun de-aici de sus

că e rău în țara noastră fiindcă-i rău de la condus...

Cum vin alții la putere parcă-s fără judecată

că dărâmă-n ciuda lumii, chiar bucată cu bucată,

tot ce s-au căznit să-ndrepte cei ce-au fost mai înainte...

Spuneți tuturor să știe și să țină bine minte

că de vreți o țară bună unde voi să fiți stăpâni,

să alegeți baci la stână doar pe-acei ce-s buni români!

Nu pribegi din alte nații, nici trimiși veniți de-afară

să vă strice unitatea și să mulgă biata țară!...

Dacă vreți s-o ducă bine, nu mai puneți nătărăi!...

Să votați în fruntea țării nu smintiți și pămpălăi

ci români ce sunt destoinici, vrednici să conduc-o țară

nu s-o facă de rușine, de minune..., și de-ocară!...

Nu pe-acei ce nu-s capabili să-și afirme demnitatea

nici atunci când sunt în țară, nici când bat străinătatea!...

Cea de-a doua-ndatorire ce mi-a spus-o Dumnezeu

(și pe care am onoarea de-a o vă transmite eu!)

e să vă păstrați credința, etica, loialitatea,

cinstea și devotamentul, vitejia, demnitatea...

Toate le-ați primit ca zestre și vă vin de la străbuni

și doar ele garantează unitatea la români!...

Numa-n ele stă nădejdea!... Unitatea și voința

vă vor ține țara-ntreagă ca să vă păstrați ființa!...

Că de nu mențineți trează fibra de unicitate

și veți prăpădi trecutul ce va dat identitate 

veți ajunge slugi la alții!... Cu-atâtea adversități

o să faceți țara vraiște și-o s-o rupeți în bucăți!...

De-aș putea a mă întoarce, încercând să vă conduc,

aș veni în România să vă scap din balamuc...

Aș tocmi o nouă lege care să vă mai trezească

la realitatea crudă... Și să vă dezmeticească!...

Cum nu pot ajunge-n țară, vă transmit de-aici, din spații,

ale Domnului cuvinte și-ale mele aspirații...

Așadar, s-aveți în grijă și ca rost în cumpănire

unitatea de voință și a domnilor menire!...

Fulgerele izvodit-au peste cer și peste lume

să-ntărească ce-a spus Domnul, prevestind parcă anume,

precum poruncit-a Ștefan din imensități astrale,

alte zori deasupra țării... Mai senine... Mai normale!

Bragadiru – 15 martie 2017