Cimitirul interconfesional

Eugen Laurian

Amestecați în moarte la loc de înhumare,

își dorm, prin veacuri, somnul în tihnă și-n poveste

și ortodocși destoinici..., și musulmani cu stare

veniți, la gura apei, cu șapte-opt neveste...,

și lipoveni cu barbă, goniți de-a lor credință

spre a-și păstra cutuma, de rit, la închinare,

care-au găsit la Istru atâta-ngăduință

încât s-au pus în Deltă spre înrădăcinare.

Mai sunt, la locul veșnic, evrei veniți în grabă

să pună de-o-vârteală, negoț, sau mic gheșeft...,

și greci, punând și marfă și suflet pe tarabă

din zveltele corăbii, spre-a câștiga un left...,

și marinari de-aiurea, sosiți în pribegie

din toată Europa, având un rost anume,

ce și-au găsit odihna aici, pe veșnicie,

în cimitirul unic din capătul de lume.

Dacă putem, în moarte, să fim în țintirim

uniți de-aceeași soartă în inima naturii,

să nu putem, în viață, în pace să trăim

din cauza credinței... a vrajbei... și a urii?...

                               

Sulina – 11 iulie 2015
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura 
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017