De ce?



Eugen Laurian

De ce aveam un loc fruntaș între națiuni și-n lume
și-acum suntem ca vai de noi, de râsul Europei?...
De ce-am ajuns atât de jos, la limita sincopei,
și nimeni nu-i răspunzător de ce-a făcut, anume?...
De ce?...

De ce pe vremuri se putea aici să se trateze
ai noștri ”bravi conducători”, în clinici și spitale,
iar astăzi se doftoricesc de junghi sau amigdale
doar pe la Roma, ori Paris, sau clinici vieneze?...
De ce?...

De ce-nvățau copii săraci cu-atâta acribie
când nu era curent sau gaz?... Cum se putea atunci să-nveți
când te snopea nevoia?... De ce n-aveam analfabeți?
Iar astăzi, zeci de mii de inși habar nu au să scrie!...
De ce?...

De ce ’nainte se putea s-avem un loc de muncă
și exportam mai mult decât se importa de-afară?...
De ce acum doar importăm, cu surle și fanfară,
și tinerii ”ni-i exportăm” că țara ni-i aruncă?...
De ce?...

De ce pe vremuri când mergeam la mari olimpiade
vedeam sportivii noștri bravi în vârful ierarhiei,
drapelul nostru fluturând în imnul României?...
Iar astăzi, ce vedem?... Nimic!... Nimicul nu mai dă roade!
De ce?...

De ce sunt oameni suferinzi de-atâta nedreptate
când stă dreptatea-n cui, s-o strigi?... Dar cine să audă
că-s strâmbe legile la noi și strâmbătatea-i iudă
ce pupă legea drept în bot și-o vinde pe la spate?...
De ce?...

De ce acei care-au furat, nu mii, ci milioane,
și-și fac averi neîncetat zdrobind, abili, și om și stat,
de-s prinși cu japca la furat, dar de se-apucă de turnat
rămân cu banii la ciorap, ca-n filme-americane?...
De ce?...

De ce acelor în nevoi, când fac vreo măgărie
ori când, flămânzi, au șterpelit vreun ou sau vreo găină,
de-s prinși și duși la tribunal, au o mai mare vină
decât acei descriși mai sus ce nu fac pușcărie?...
De ce?

De ce sunt unii mai cu moț și sunt deasupra legii
când țara-i plină de nevoi și-i dus, de râpă, totul?...
De ce-i admitem sus, la vârf, și nu-i zvârlim, cu votul,
când ni se par că-s ”prea înalți” și fac mai rău ca regii?...
De ce?...

De ce ’nainte se putea și-acum nu se mai poate?...
Pentru c-am fost coautori la jaf și prăbușire!...
Că am tăcut și n-am schițat măcar o-mpotrivire,
și, neatenți noi, a intrat politichia-n toate!
De aia!

De ce ’nainte se putea și-acum nu se mai poate?...
C-am fost nătângi!... Și a intrat politichia-n toate!
De aia!


Bragadiru – 14 august 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura 
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lăsați-mă ce sunt!...

Inevitabilii tembeli

Pasul 1 - Începe cu puțin