Blestem asupra năpârcilor

(pamfletul musafirului nepoftit)

Eugen Laurian

Motto: „Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu vor face tot posibilul să te lichideze. Dar dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare.”

Mahatma Gandi

Tu, cine ești?... Că te-am primit ca frate

și omenește te-am tratat, iar tu

îmi tot dictezi ce-i bine și ce nu

și te-ai înscăunat la mine în cetate...

Ți-am dat pământ... Ți-am dat și cer, și pâine...

Eu sunt român și-s bun!... Tu, cine ești

de mă înjuri și-adesea mă jignești

când te-am primit, străinule, cum se cuvine?...

Și adăpost ți-am dat... Ți-am dat și masă...

Te-am omenit și te-am îndestulat...

Alăturea de mine te-am culcat...

Tu cine ești, de fapt, aspidă veninoasă?

Îmi recomanzi să fac la mine-n țară,

cu reguli noi ce nu le-aplici la tine,

experimente-adesea asasine

pe care nimeni nu le-ngăduie pe-afară.

Mă dirijezi, mereu, cu îndrumări ciudate

spunând că, respectându-le atent,

mă voi apropia de occident...

Dar văd că răul scurmă groaznic din cetate!

Din contra, văd că zilele-s mai grele

și simt că în curând n-am să mai pot;

pecinginea se-ntinde peste tot

de când te-ai furișat în tinda casei mele...

Mă denigrezi la case mari, năpârcă,

mă umilești, mă sudui, mă lezezi ...

Și-mi șterpelești din casă tot ce vezi

și relele din lume mi le pui în cârcă!

Năpârcă zâmbitoare și parșivă,

te-ai aciuat, tiptil, la casa mea

și-ai început apoi a comanda

să mi se pregătească grâul, de colivă.

Ai râs de sfinții mei ca de jivine

și mi-ai impus cu sila dumnezei

aduși de-aiurea – niște farisei

deprinși cu sărbători sordide și străine.

Nemernic intrigant și pui de lele

calomniezi cu fiece cuvânt

tot ce-am mai drag, mai mândru și mai sfânt

și mi-ai adus pe cap tot felul de belele.

De când ai apărut, mi-s toate-aiurea:

nici vântul nu mai bate cum bătea,

nici luna nu mai râde cum râdea

și nu mai e de mult, la locul ei, pădurea.

Aveam ’nainte, câte-un pic, din toate

și astăzi, parcă, toate-au dispărut;

ce mult aș da s-o iau de la-nceput

și ușa zdravăn să-ți trântesc... în nas și-n spate!

Când ai venit, mi-ai implorat pomană...

Tu, cine ești, de fapt?... Și ce dorești

de spurci cu fapta tot ce întâlnești?...

Amin!... Blestemul să te-ajungă, lighioană!

Bragadiru – 28 ianuarie 2018