Renii moșului

de Eugen Laurian

Sorbind în toiul iernii tot viscolul și vântul,

cu sănii fermecate ajung la polul nord

de unde-ncep să zboare... Și-ating chiar un record

că numai într-o noapte colindă-ntreg pământul

să viziteze oameni și daruri să împartă...

(Cu ei aleargă moșul în noaptea de Crăciun!...)

Prin cerul plin de aștri, plutind pe drumul bun

ei au, ca stea în frunte, un G.P.S.... și-o hartă.

De-aceea-ntotdeauna vor dibui adrese

spre a găsi pătuțul oricărui mic copil

și vor pătrunde-n case tăcuți, ușor, tiptil,

să-ncânte sacre inimi de prinți și de prințese!

Și-adoua zi, de trudă, ca două arătănii

ce-s prin văzduh fantome – doar piele și, doar, os! –

vor fi, după o noapte de zbor maiestuos,

buni doar pentru odihnă, nicicum de pus la sănii...

Pe primul, cel doar coarne, îl vom numi Cornel

și-l vom servi tenace cu foc și cu jăratic...

Pe-al doilea, cel din dreapta, la fel de nebunatic  –

doar piele și doar coaste – îl botezăm Costel.

Și-un an de-azi ’nainte o să-i hrănim într-una

cu stele căzătoare, comete și azur

ca iarăși să străbată al cerului contur

înconjurând pământul, ca soarele și luna!...

Bragadiru – 27 decembrie 2018