Nu sunt cum cred...
de Eugen Laurian
Oricât aș vrea, nu voi putea pricepe
că nu-s cum cred, sau cum aș vrea să par...
Când individu-i pus în insectar
e doar așa cum lumea îl percepe.
De ce pe oameni vrednici și cu har,
ades, îi prețuim cât două cepe
și-i facem sfinți pe lași și pe otrepe
nebănuind trecutul lor murdar?...
Sunt necăjit... De ce-aș putea concepe
că nu-s cum cred ci altfel, mai sumar?...
De ce-s cum nu-s și nici cum vreau să par
ci-s doar așa cum lumea mă percepe?
Atât aș vrea să știu!... Sau să pricep, măcar!
Bragadiru
– 22 ianuarie 2018
Frumos,Eugene!E o desfătare sa-ti citesc scrierile. G. Popa
RăspundețiȘtergere