Vremuirea vremii

 de Eugen Laurian

Încărunțește tâmpla cu fiecare noapte

de gânduri ostenite ce nu-s ce par a fi...

Iar fruntea se-ncrețește cu fiecare zi

când griji cotidiene răcnesc, adânc, prin șoapte

și zilele se-adună cu nopțile târzii

în neștiute timpuri ce se sucesc, necoapte,

din sudul îndoielnic spre certul miazănoapte

spre-a mai trăi o clipă în ceea ce va fi.

Și, astfel, ieri și astăzi spre mâine-naintează

în veșnicia vremii cea veșnic schimbătoare...

Dorește-ți să faci astăzi cât astăzi mai vremează,

că-n vremuirea vremii atât de trecătoare

doar duhul și dorința sunt cele ce contează!...

Doar spiritul și pofta rămân nemuritoare! ...

Bragadiru – 19 martie 2016

Din volumul de poezii „Gravuri pe suflet”

publicat la Editura „Tempus Dacoromania Comterra”