Vremuirea vremii
Autor: Eugen Laurian
Încărunțește
tâmpla cu fiecare noapte
de
gânduri ostenite ce nu-s ce par a fi...
Iar
fruntea se-ncrețește cu fiecare zi
când
griji cotidiene răcnesc, adânc, prin șoapte
și
zilele se-adună cu nopțile târzii
în
neștiute timpuri ce se sucesc, necoapte,
din
sudul îndoielnic spre certul miazănoapte
spre-a
mai trăi o clipă în ceea ce va fi.
Și,
astfel, ieri și astăzi spre mâine-naintează
în
veșnicia vremii cea veșnic schimbătoare...
Dorește-ți
să faci astăzi cât astăzi mai vremează,
că-n
vremuirea vremii atât de trecătoare
doar
duhul și dorința sunt cele ce contează!...
Doar
spiritul și pofta rămân nemuritoare! ...
Bragadiru – 19 martie 2016
Din volumul de poezii
„Gravuri pe suflet” publicat la
editura „Tempus Dacoromânia Comterra”
Frumos, profund si...spiritul sa ramana fraged si pofta pe masura. Ramii tanar doar daca spiritul este la fel de tanar. Asa sa fie ...
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Semănăm, întru-câtva! Doar avem aceeași obârșie.
RăspundețiȘtergere