Să taci...!

Să taci, atunci când iritarea

te-ndeamnă să mai spui ceva!...

Să taci și când nervozitatea

te îmboldește a mușca !

Să taci, de ai de spus doar fleacuri

și în cuprins și-n preambul !

Să taci și-atunci când n-ai ce spune

și-atunci când ai vorbit destul !

Să taci, atunci când necuratul

te ispitește să bârfești !

Iar dacă vezi c-o face altul

mai bine-ncearcă să-l oprești !

Să taci, când sufletul ți-i negru

și de obidă încărcat !

Să taci, când inima ți-e arsă

și-i plină de venin curat !

Să taci, atunci când unu-ncearcă

să te provoace, negreșit !...

Să taci și-atunci când vezi că altu-i

mai priceput, mai instruit !

Să taci, de nu știi vreo problemă,

sau nu știi cum s-o abordezi !

Să taci, până îți vine rândul

și după-aceea spui ce crezi !

Să taci, de n-ai gândit ’nainte!

Gândește-te la subiect

apoi rostește-ți chibzuiala

și spune-o simplu și direct !

Să taci, când intri în biserici

ca să-l auzi pe Dumnezeu !

Să taci și-atunci când pleci de-acolo

să poți reține sfatul său !

Să taci...!

Bragadiru – 01 octombrie 2014

Din volumul de poezii „Calea spre sapiență”, 

publicat la editura „Favorit” /2016