Strigătul pămânului

Autor: Eugen Laurian

Rănită pasăre de pradă!... Te răzvrătești prin zvârcoliri 

menite a-mi ucide pacea, a-mi îngrozi închipuirea

cu demonii, atotputernici, ce-mi bântuie prin amintirea 

trecutelor tihnite zile când te sorbeam doar din priviri

și-ți căutam, în depărtare, conturul și nemărginirea.

Stăteai cuminte astă vară sub ochii mei parcă vrăjiți

de nefireasca-ți acalmie... (Și nici o umbră de turbare!)...

Doar undele-ți îmi ofereau eterna lor îmbrățișare

pe tâmpla gândurilor mele și-a miilor de-ndrăgostiți

de plaja-mi ademenitoare, de vis, de tine și de soare.

Dar astăzi, parcă-ai fi nebună!... Cu păru-n coame despletit

alergi într-una, agasantă, din răscolirile-ți profunde 

spre țărmurile-mi speriate de valurile furibunde

ce-nghit, avid, pământ și apă din pieptul meu neprihănit,

zvârlind rapid îngrijorarea din nicăieri spre orișiunde.

Bolândă mare nealbastră!... Te răzvrătești necontenit

la orice nebunească pală care-ți provoacă suferință... 

Pierzându-te apoi cu firea, venind cu-atâta stăruință,

îmi scurmi mereu la temelie cu valul tău neobosit

și-mi muști cumplit, adânc și aprig din țărmul meu de neputință...

Oprește-te odată, mare!... Stopează-ți caii aberanți

ce vin galop, ca pe pustie, și-aleargă parcă-n disperare

să mă izbească ne-ncetat în șold, în coaste și-n picioare

cu violența.necurmată a blestemaților brizanți

ce-mi rup din trup și-aruncă-n mare și vis..., și suflet..., și răbdare!

Oprește-te odată, mare!...

Mamaia – 26 decembrie 2016

Din volumul de versuri „Gravuri pe suflet” 

publicat la Editura „Tempus Dacoromânia Comterra” /2017