Am învățat a-mbătrâni


 Autor: Eugen Laurian

Printre atâtea zbârcituri
un rid m-a vizitat aseară;
venea – pentru a câta oară? –
să-mi creioneze partituri
în simfonia necesară
bătrânelor căutături.

Cu bucurie l-am primit...
Îl căutam de ceva vreme
să-mi lămurească vagi dileme,
batându-mi tâmpla, ascuțit...
E prea târziu, ori prea devreme
să-mi spună c-am îmbătrânit?

Am învățat demult a ști
că-n viața noastră relativă,
atrăgătoare și parșivă,
nu-i cale-ntoars-a reveni...
La moarte nu-i alternativă
decât să-nveți a-mbătrâni.

De-aceea-ngân, de-atâtea ori,
al bătrâneților solfegiu
cu-ntregul lor imens cortegiu
de pași mărunți, sovăitori...

Ce sfânt și mare privilegiu
să-mbătrânești ca să nu mori!...


Bragadiru – 20 februarie 2019
Din viitorul volum de versuri

Comentarii

  1. Unknown26 decembrie 2019 la 20:26

    Si daca totusi imbatrânim , sa nu fie degeaba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ellaur27 decembrie 2019 la 09:31

      Cred că există un echilibru: unii îmbătrânesc degeaba, alții nu. Mi-ar fi drag să cred că cei din urmă sunt mai numeroși. Realitatea pare să mă contrazică, așa că vă dau perfectă dreptate!

      Ștergere
  2. costiiuraş1 ianuarie 2020 la 09:28

    Înlocuind sorcova perenă:
    Să trăieşti !
    Să nu-mbătrâneşti!
    Pentru că...Mulţi ani!
    Tu ne trebuieşti!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Inevitabilii tembeli

(rugă binefăcătoare)   Autor: Eugen Laurian   Atât de fermi și duri în atitudini, ei cred că tot ce mișcă-n jurul lor nu-s oameni, nici ființe, ci decor menit să-i proslăvească-n platitudini.   Ei sunt acei tâmpiți infailibili ce au în cap doar fum și gărgăuni și chiar de nu au moacă de nebuni, se fac, etern, total incompatibili.   Sunt cei ce inventează turpitudini în mintea lor făcută alandala, de-aceea, Doamne, lasă-mi îndoiala ferindu-mă mereu de certitudini!...                          ***    ***    *** Prefer să mă confrunt cu îndoieli decât cu certitudini idioate, convingeri hăbăuce inventate de prefăcuți, cretini și de tembeli!     București – 10 mai 2020
Citiți mai multe

Privește și treci

Autor: Eugen Laurian În lumea nebună în care-ți petreci amarul și viața de rob și de câine, înlătură-ți grija de ieri și de mâine, trăiește în „astăzi”, privește și treci! Când vezi nebunia în care te-neci de-atâtea ispite, necazuri, angoase, nu-ți umpli desaga cu trebi nemiloase... Nu-ți umpli desaga, privește și treci! Când mișună-n lume atâția zevzeci în stare de crimă, hoție, minciună, încrede-te-n tine, gândește, te-adună, evită micimea, privește și treci! Și dacă vreun mahăr ar vrea să te-apleci umila-ți cocoașă s-o vadă mai mare, respiră puternic, răspunde-i că n-are putere asupra-ți, privește și treci! Când inima-ntr-una te-ndeamnă să pleci și gânduri senine te-mping la schimbare, nu-i cale întoarsă, dă-i minții crezare, privește ’nainte, privește și treci! În nopți nemiloase și-n zilele seci când gândul te-abate din calea sortită, găsește-ți parcursul prescris de ursită și mergi înainte, privește și treci! Din ...
Citiți mai multe

Semantica privirii

Eugen Laurian   Mă năpădește toamna cu gânduri, fel de fel, de parcă-ar vrea să afle cât, încă, frunza-i verde în cafeniul toamnei ce-ncearcă să-mi dezmierde păgânele dorințe țesute-n brumărel. Așa că-i spun să știe că încă nu-s sătul de vară-n plină vară... Și c-a venit devreme să-mi dea deja răspunsuri acutelor probleme la care niciodată n-am meditat destul. Să nu-mi mai bage-n traistă ispite, lingușiri, tentații de tot felul, seducții și cerințe!... Să nu-mi momească traiul cu palide dorințe! De vrea să-mi știe starea, privească-mă-n priviri! Când m-oi uita ’nainte scrutând în depărtări, să știe că privire-mi înseamnă îndrăzneală, mândrie și prestanță, curaj și chibzuială... Să nu-mi încurce drumul prin vane încercări! Când m-o vedea adesea cătând spre Cel-de-sus, să vadă-n uitătura-mi o maximă credință; că-n vremuirea vremii îi cer îngăduință să nu mă-ndrepte toamna pe drumu-i spre apus! De voi privi în juru-mi, făcân...
Citiți mai multe