Prea...

Eugen Laurian

În casa Domnului, preasfânt, sunt preacurați și preacucernici,

preamilostivi, preacuvioși, prealuminați și preaputernici...

Dar sunt și mulți prea-blestemați, prea-nemiloși ori prea-curviți,

nu prea-curați, nici prea-umili... nu prea-nțelepți, nici prea-iubiți...

În casa Domnului, preasfânt, sunt și lumini și loc umbrit;

din toți chemați să poarte mitre, știu unul mult-prea-fericit!

Prea-fericit... fiindcă poporul, neinformat și oropsit,

e dus de nas precum o vită și-i mult prea-lesne de mințit!...

* * *

E scris în rugăciunea noastră un gând frumos, un crezământ

că-nfăptuim, aici, de-a pururi, „precum în cer și pe pământ!”

* * *

În țara mea, cu munți și văi, sunt prea-măriți și prea-nstelați,

prea-necinstiți, prea-odioși, prea-sângeroși și prea-înalți...

Dar sunt și mulți prea-aplecați, prea-neglijați, prea-obidiți,

prea-însetați și prea-flămânzi, mult prea-sfioși, prea-oropsiți...

În țara mea, cu grâu și miere, e mult prea-bine sau prea-rău;

să faci din flecușteț avere nu-i prea-ușor, dar nici prea-greu!...

* * *

În țara mea, cu ape repezi, sunt și-nchisori și locuri sfinte,

e și guvern, și parlament... prea-procurori... prea-președinte!

Nu-s prea-cinstiți, nici prea-corecți, nici prea-avuți, nici prea-sărmani,

sunt prea-haini, ori prea-cumpliți... prea-violenți și neumani...

În țara mea, câmpie verde, cu un popor prea-răbdător,

din cei aleși, ori nealeșii... știu unul mult-prea-jucător!

* * *

În țara mea sunt multe leacuri, dar nu găsesc nimic de leac;

cu-mbogățiții peste noapte, poporul este prea-sărac!...

Suntem o țară de poveste, o țară sfântă... și nu prea;

suntem o țară unde legea o ia, mai des, pe-alăturea!...

Sunt necăjit... și vreau o țară, o țară altfel, mai... așa,

că-n țara mea e totul ultra, e totul prea... chiar mult prea-prea!

București – 24 martie 2011

Din volumul ”Calea spre sapiență”, 

publicat la editura Favorit, București, 2016.