Alpinism
Eugen Laurian
Cât,
încă, stai la poale și, încă, n-ai cum ști
cât
e de greu urcușul și ce efort impune,
ești
numai temerarul ce nu-i în tensiune
și
nu pricepi urcarea ce jertfă presupune...
Ești,
încă, cel ce fost-ai... și nu cel ce vei fi!
De-abia
în cățărare spre piscuri argintii,
când
chinurile, toate, la abandon te-ndeamnă,
când
inima și gândul, și mușchii te condamnă,
schimba-te-vei
cu totul... Și-abia atunci înseamnă
că-ncepe
transformarea spre cel ce vrei să fii!...
De
n-ai oprit urcarea, continuând să sui
porni-se-vor
în tine schimbările profunde,
curajul
și tăria încep să te inunde;
te-ntrebi
de se mai poate, iar cugetu-ți răspunde
că-ncepe-a
ta izbândă și-ncepi să te impui!
Când
ai ajuns pe culme și țelul ți-ai atins
te
caută-n lăuntru să vezi schimbarea-n bine...
Ai
biruit în lupta, în primul rând, cu tine!
Știind
de azi-nainte victorii a obține
vei
fi învingătorul..., și niciodată-nvins!
Vei
întâlni în cale urcușuri îndelungi;
să
le parcurgi pe toate ce-s ție hărăzite!...
Să
nu accepți poziții venind pe netrudite,
căci,
doar, urcușuri aspre și piscuri cucerite
te-or
transforma, aievea, în cel ce vrei s-ajungi!
Bragadiru – 4 februarie 2016
Din volumul ”Gravuri pe suflet” publicat la editura
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017
”Tempus Dacoromania Comterra”, București, 2017
Comentarii
Trimiteți un comentariu