Telefonul de noapte
Autor: Eugen Laurian
Sună strașnic
telefonul sub priviri contrariate
că era spre toiul
nopții (pe la unș’pe jumătate).
Soțul, temător din
fire, cu o mină serioasă:
– „De mă caută pe mine să îi spui că nu-s acasă!”
Dând din cap că
înțelege, blestemându-și ghinionul
ea răspunde: – „E acasă!”... Și închide telefonul...
– „Ce tâmpenii
spui, femeie?... Ori nu ești la cap întreagă?”...
– „Dar ți-am zis că-i pentru tine?... Pentru mine a fost,
dragă!”
Din volumul „Sarcasme cu iz licențios”.
Super...
RăspundețiȘtergere