Dragoste tardivă

 Motto: Leoaica tânără, iubirea

mi-ai sărit în faţă.

Nichita Stănescu

Autor: Eugen Laurian

Cum n-am mai fost de-atunci, așa cum cred,

capabil a mima nedumerirea

și n-am avut tăria s-o reped,

cu mutra sfidătoare de aed,

i-am acceptat, neprihănit, nelegiuirea.

Nu pot a ști de unde-a apărut

leoaica agresivă și hapsână

ce a pătruns, parșiva, naivă-n așternut;

deși-o doream cândva, acum n-aș mai fi vrut

să mă testeze, iar, și-apoi... să și rămână.

S-a cuibărit ușor la pieptul meu

anticipând că voi îngădui prezența

necunoscutei agresive – de liceu,

în identificarea unui nou trofeu,

la braț cu desfătarea și cu insolența.

A tras cu grijă plapuma pe noi

șoptindu-mi lucruri nemaiauzite...

Doinind din frunza veștedă de caprifoi

a răscolit pasiuni în creieru-mi vâlvoi,

trezind deprinderi vechi, aproape adormite.

M-a săgetat cu-n aer de succes

necunoscuta mult prea tânără, iubirea...

Și a mușcat leoaica în exces

cu lăcomia-i crudă, de neînțeles,

când colții reci mi-au frânt împotrivirea.

Și n-am mai fost de-atunci, cum nu-s și-acum,

capabil a mai potoli puștoaica...

Dar marea transformare mi-o asum

și-mbrac ițarii imberbului costum

cât timpul mai păstrează, oarecum,

necunoscuta care mi-a ieșit în drum

pentru-a păstra, nebun, la pieptul meu leoaica.

  

Bragadiru – 20 iunie 2020