Eliberare
Autor: Eugen Laurian
Mă-ntâlnesc,
ades, cu moartea
într-o margine de crâng;
nici, măcar, nu-mi dă binețe...
și ea râde... și eu plâng...
Reproșându-mi,
în cuvinte:
– N-ai
mai scris, măcar, un rând !
îi răspund, în râs, cu glume...
și ea râde... și eu râd...
Bănuind că n-am prins sensul
și văzându-mă nătâng:
– De
nu scrii, te iau cu mine !
și ea plânge... și eu plâng...
Îi zăresc, de jos, din criptă,
chipu-i slut... și strâmb... și hâd...
și îi strig: – Să
pleci, satană...!
și ea plânge... și eu râd !
București – 08 iulie 2014
Din volumul de poezii „Calea spre sapiență”,
publicat la editura „Favorit”, București, 2016,
care a obținut „Marele premiu al Clubului Amiralilor”
pe anul 2016.
Comentarii
Trimiteți un comentariu